Teoria Normalului Social Acceptat (inca o lectie)

on joi, 14 octombrie 2010
Madam de franceza profereaza la ora cu o siguranta de-a dreptul insolenta ca familia normala e aia cu mama, tata si copil sau copii. Cu acelasi ton impertinent madama intreaba: "Avem in clasa copii care provin din familii anormale sau sa zicem...dezorganizate?" Nicio mana ridicata. Madam :"deci sunteti toti normali."
Nu mi-e rusine ca n-am reactionat ca as fi intrebat-o daca e in stare sa aprecieze cat de pedagogic e ceea ce a intrebat. Pe urma as fi intrebat-o cu ce e mai buna o familie normala din viziunea ei decat o familie monoparentala, daca stie ce impact psihologic pot avea asertiunile ei lipsite de orice baza rationala si daca stie ca asta e o treaba sanctionabila.
Niciodara pana acum nu am simtit ca asta ar constitui vreun handicap pentru mine. Daca e sa stabilesc o diferenta intre mine si restul din familii normale, eu m-am maturizat mai repede, sunt mai serioasa, mai responsabila, mai sagace.
I-as fi raspuns, reiau ideea, daca nu eram convinsa ca e proasta. Ca daca n-ar fi fost atunci nu era capabila sa-si imparta elevii in normali si anormali dupa cat de impreuna sau de divortati sunt parintii. Divortul e divort si se intimpla intre 2 persoane, nu intre parinti si copii sau intre parinti si scoala.
La ce i-ar fi folosit lu' madam daca eram dintr-o familie unde sa zicem ca mama era drogata si tata era betiv? AIA e familie NORMALA?!?!?!
Inapoiatii de tipul asta nu judeca decat cum le e scris intre ochelarii de cal. Toate opiniile le au predefinite intr-un acvariu din care pescuiesc, pe rand, cate una adecvata contextului. Si din pacate, multe milioane de la noi mostenesc de generatii aceleasi refrene perimate.
Chiar e atat de greu sa treci si prin filtrul propriei gandiri?

Crampeie

on duminică, 10 octombrie 2010
Cineva mi-a aratat recent o fotografie alb negru, facuta acum vreo 40 de ani. Subiectul era un tip zambitor, fara riduri, senin, chiar dragut. 40 de ani mai tarziu, eu il cunosc pe tipul din fotografie. E albit complet, ridat de nu se poate si foarte ursuz, pastrandu-si insa cele 3 mari pasiuni ca in tinerete: fizica, muzica si echipa Rapid. Nu ma numar printre fanii lui pentru ca mie ca elev nu mi-a transmis nimic el ca profesor. Ba chiar m-a facut sa detest fizica.
Comparand ce era cu ce e acum, singura concluzie evidenta e ca timpul trece si trece nedrept de repede. Nu pot fac nimic ca sa-i opresc sau macar sa-i incetinesc trecerea, dar:
-imi pot optimiza deciziile, in asa fel in cat, daca apuc pensia mica tot pregatita de domnul Boc, sa nu regret multe din cele facute.
-mai pot alege sa iubesc cerebral, nu total, complet, abandonandu-ma pe mine. E frumos sa-ti pierzi capul dupa cineva, dar si cand te trezesti intr-o mare de singurate regreti enorm.
-pot sa-i apreciez mai mult pe cei pe care ii iubesc si-mi stau alaturi. Pot sa nu imi mai revars frustrarile aiurea.
-si mai ales, pot sa renunt la a visa ca o sa apara vreodata o EA care sa nu mai plece.
********************************
Mi-e tot mai teama ca nu voi avea niciodata un maine ideal. Un maine perfect sincronizat cu cei din jur. Mi-e teama ca dezamagirile pe care le-am produs mi se inscriu foarte adanc. Mi-e de-ajuns ca nu pot sa biruiesc in niciun domeniu pe care mi-l propun. Mi-e rusine ca esuez peste tot. Si eu ce fac? Ce stiu mai bine. Ma retrag sa citesc in coltul meu pana uit de propria viata. Nu citesc orice, dar as citi oricat. E singura cale pe care o stiu ca sa evadez din realitatea mea puternic afectata.
********************************
Daca as putea pret macar de o zbatere de gene sa ma mai uit in ochii tai (aici as fi pus cel putin un adjectiv expresiv si deosebit, asa cum te credeam si pe tine atunci cand eram indragostita) ti-as reprosa probabil ca mi-ai pangarit visul si mi-ai alterat capacitatea de a mai avea incredere in femei.
********************************
Azi am constatat cu o usoara surpriza ca in geanta port concomitent umbrela (acum cea de toate zilele) si ochelarii de soare cu toc cu tot. Poate e doar speranta mea desueta intr-o zi cu soare, atat la propriu, cat si la figurat. Sau poate am uitat doar sa fac ordine in geanta.