The Latest - Elemente de Istorie Personala

on duminică, 4 decembrie 2011
M-am lasat de fumat de pe 6 octombrie de la Marsul Panaramelor. Am picat traseul a doua oara si nici macar n-am mai putut sa ma mai relaxez fumand. Nu m-am lasat pentru ca nu-mi mai placea, m-am lasat pentru ca era the right thing to do. Fast forward cateva saptamani mai incolo, imi aprind o tigara de nervi. Si trag. Si trag. Si trag. Si....nu mai simt nimic. E ciudat, dar e mai bine asa. (Sa nu uit sa-mi notez ca am reusit tot ce mi-am propus pana acum in legatura cu propria-mi persoana- slabit, lasat de fumat, invatat matematica).
*
Mi se pare ca trebuie sa fii extrem de disperata si foarte nesigura ca femeie ca s-o tii pe cea de langa tine sub papuc si sa fii geloasa. Pardon, geloasa la modul ca partenera n-are voie sa mai raspunda la urarile de ziua ei... Fenomenul e foooarte frecvent in ultima vreme.
*
La polul opus, socant de multe tipe insala si se considera fidele pentru ca nu e vorba de o relatie paralela, ci de aventuri. Si de-aia e sanatos sa fiu single. E mult mai igienic ( dpdv mental & sentimental) .
*
Si dulcegariile astea..Facebook-ul e bun pentru multe motive, dar ofera si un cadru propice infidelitatii & libidinoseniilor - gretos.
*
La o cununie religioasa, (adicatelea ne aflam in biserica) porneste sistemul anti incendiu care imprastie o substanta cu aspect de nor, fara sa fie foc. Iesim din biserica ca sa se aeriseasca biserica, dau sms lui best friend si o intreb daca e un semn. Imi raspunde foarte spiritual, dar si foarte aproape de adevar ''Al catelea ???'' . Pe urma filmez mireasa intrebandu-l pe nas - ,,Oare e un semn?". Cu certitudine epic.
*
Dupa 3 saptamani in care-am avut dureri insuportabile si am stat doar la pat (multumita unei arsuri cat o jumatate de placa de faianta pe piciorul drept) cred ca asta m-a facut putin mai rezistenta, desi cat eram inca in perioada aia am crezut ca o sa-mi pierd mintile de durere. Post evenimentul acesta, pot sa spun cu mana pe inima ca noi oamenii, ca specie, suntem extrem de singuri in boala si, probabil, si in moarte si ca oamenii te uita foarte usor odata ce le-ai iesit din cotidian. Acum ca am depasit aceasta etapa (n-am avut voie sa iau calmante, desi uneori aveam senzatia ca mi se desprinde carnea, oribil) simt ca am evoluat (si totusi, durerea fizica extrema cuplata cu lasatul de fumat te transforma intr-un personaj indezirabil).
*
De Craciun sper sa am timp sa-l (re)citesc pe Haruki Murakami.
*
Mi-am schimbat telefonul si am facut ceea ce fac de fiecare data cand mi-l schimb: transfer contacte, SMS-uri, fotografii, clipuri, melodii intre telefoane. Contactele e logic de ce, dar SMS-urile le pastrez pentru ca daca-mi place istoria, am nevoie de cuantificatori ai evenimentelor care tin de istoria personala.
SMs-urile le tin in telefon ( si le arhivez si le stochez strategic) pentru ca uneori asta e tot ce ramane dintr-o situatie, dintr-o relatie. Inainte aveam agenda in care le notam (dar asta era cand telefoanele nici nu visau ca se vor conecta la computere, daraite la servere de sincronizare), cu data, ora si secunda: era nevoia de a sti ca s-a intamplat, ca am trait chestia aia. Uneori secundele alea au o incarcatura atat de apasatoare incat eu cred ca trebuie retinute.
La fel cu fotagrafiile ( desi mult mai evident).
Nu, pe bune, mi se pare nedrept ca sentimentele nu traverseaza timpul.
*
Pe 6 decembrie fac deci 2 luni de cand m-am lasat de fumat.

Victimele victimizarii

on vineri, 30 septembrie 2011
Atitudinea mea vizavi de probleme, la general vorbind, se rezuma la urmatorul algoritm : descopar problema, o izolez, caut solutii, o aleg pe cea mai buna, o aplic si urmaresc rezultatele. AH, si chiar daca rezultatele sunt proaste, am (fost) invatat(a) sa mi le ASUM.
Iarasi, generalizand, poporul asta are vocatia victimizarii - ca un masochism neasumat social. Se lamenteaza, dar n-ar misca un deget sa actioneze. Generalizarea, aplicata unui caz particular (liceu) arata cam asa: deranjeaza unul, doi, trei, n profesori care sunt incompetenti si insolenti. La momentul cand eu imi asum semnalizarea si pasii catre rezolvarea problemei (inlocuirea), restul incep sa aiba atitudinea de tip ''drob de sare''. "Ah, repercusiuni, toate repercusiunile din lume or sa vina pe noi, si vai, daca n-am facut asta pana acum de ce sa o facem acum?"
Ar fi trebuit sa-mi fi fost de ajuns ca am facut asta de cateva alte ori si de fiecare data, coordonatele s-au schimbat astfel incat eu devin problema, elementul discordant. As vrea sa pot sa fiu pasiva la fel ca altii, sa nu ma mai simt in plus, sa nu mai simt ca nu ma pot incadra.
Totusi asta contravine fundamental mentalitatii mele, asa ca, si acum imi asum riscurile schimbarii pe care vreau sa o fac. Antipatia corpului profesoral + a colegilor si posibilele amenintari din partea profesorilor cu pricina n-ar fi totusi lucruri noi pentru mine.




**********



Am lansat de cateva luni un site dedicat infidelitatii si adresat exclusiv doamnelor si domnisoarelor .
Desi revistele sunt pline de exemplare care cer sfaturi, cu site-ul nu merge, desi l-am promovat sistematic. De ce?
1. Pentru ca unele persoane cred ca e facut de fun, gen ''hai sa facem misto de ceva, uite o femeie inselata, hai sa radem''. Ipoteza asta e atat de stupida incat nici nu merita comentata.
2. Pentru ca alta categorie crede ca daca li s-a intamplat in trecut, e ceva care trebuie sa ramana acolo. Nu, nu trebuie sa ramana acolo, trebuie sa invete si altii cum sa se descurce cu situatii similare.
3. Pentru ca Google imi trimite musterii de tipul asta:



4. Pentru ca toata lumea se poate lamenta in particular, dar n-ar face-o, Doamne fereste, sub pseudonim. Alaturi de asta, cliseicul ''De ce EU?".
Toate astea presupun ca vin dintr-o cultura a egoismului adanc inradacinata in mentalul colectiv, din lipsa modelelor, din lipsa curajului.
******
Sunt atat de satula de babismele de ambele genuri (ilustrate mai sus) de-mi vine sa-mi iau campii.

Alte derivate ale datingului online

on miercuri, 28 septembrie 2011
Din pacate, unii au asa o slaba perceptie in ceea ce priveste body language, face language si alte subtilitati incat, pur si simplu, au exact parerea nepotrivita.
Cea mai undateable persoana cu care m-am intalnit (CMUP) m-a cautat din nou si a primit, dupa cum cred eu ca trebuia sa se astepte, un NU hotarat. Am aflat ca dupa intalnirea aia rupta din parodii proaste, individa ar fi vrut ''un sarut care s-a lasat asteptat''. Intrucat n-am lipsa de delicatele necesara( incat sa-i enumar gafele facute) si nu sunt atat de minunata sa-i spun pe sleau, i-am dat urmatoarele contraargumente:
1. Faptul ca eu dezabrob din start comportamentele infidele si, prin urmare, rolul meu nu-i de amanta. Nehoratata mi-a zis ca e single, se vede cu cineva si atunci, n-ar fi nicio crima.
2. Faptul ca pentru mine, problematica relatiilor la distanta e so last year(s) si n-as repeta nici platita experiente de genul. Astfel de relatii isi au dificultati diferite de alte tipuri de relatii si au o finalitate atat de previzibila.... Sigur, exista si exceptii, dar exceptiile nu fac decat sa consolideze regula, asa-i?
3. Faptul ca eu sunt in an terminal si prioritatile mele sunt oricare altele decat a ma complica intr-o relatie care e, oricum ai lua-o, o activitate veritabil cronofaga. Abia aici a percutat, desi cu mari dificultati.
Aceasta finalitate era o derivata previzibila a statului pe site-uri de dating. Cea nepredictibila e reprezentata de una, doua, respectiv si a treia cerere in casatorie. Evident, de la tipi gay care au nevoie sa joace ''sarada casatoriei'', dupa cum mi-a spus unul dintre ei. Toti promit casatorie pana la adanci batraneti cu libertate bilaterala deplina inclusa. Mi se pare traumatizanta ideea in sine si-am auzit de ea mai mult in afara si mi se pare ca trebuie sa fii tare constrans de familie ca sa faci un astfel de pas. Sa fii dispus sa te insori/ casatoresti cu cineva pe care nici nu-l cunosti, doar pentru a inchide gura unora. Sa-ti ingropi tineretea intr-o chestie bazal gresita, neconforma cu nicio definitie a casatoriei (gay/str8 fie ea).

Time heals what reason cannot

on duminică, 25 septembrie 2011
A trecut fix un an de la asta.
Cum ma simt? Eliberata. N-as fi crezut ca voi reusi sa trec mai departe, dar rana s-a vindecat, ei bine, timpul vindeca, dar nu poate elimina si cicatricele. Si poate pe undeva e mai bine, altfel n-as fi invatat nimic.
Atunci am hotarat ca, no matter what, ramanem prietene. La inceput a fost dificil si numai ca prietena nu puteam sa o vad. Peste 6 luni se diluasera sentimentele, insa chimia dintre noi nu. Mi-am propus sa n-o mai vad inca o perioada. Acum cateva zile ne-am vazut pe fuga, intre doua intalniri, cat sa ne stingem dorul uneia de cealalta.
Am ramas socata sa aflu ca acum pot sa o privesc doar ca o prietena, ducand dorul vremurilor cand aerul dintre noi doua ardea, ramaneam fara respiratie, simteam cum mi se inmoaie genunchii, aveam palmele umede. Si ma intrebam, in timp ce discutam cu ea lucruri care nu inseamna nimic pentru nimeni, unde se duce chimia dintre doi oameni cand se duce. N-am reusit sa-mi raspund nici atunci si nici intre timp n-am aflat de la altii, asa ca ramane open question.

Starea de fapt a lucrurilor

on miercuri, 21 septembrie 2011
Stau si ma amuz de pasivitatea mea. Imi lipseste gena indraznelii si atunci, chiar cand imi place mult de cineva, stau si stau si stau asteptand sa faca ea primul pas. Uneori se intampla, iar alte ori e vorba de persoane exact ca mine si e stupid ca ne placem si stim asta amandoua, dar lipsa genei cu pricina ne face sa stam paralizate si sa contemplam distant situatia.
E ca-n bancul ala:
Era intr-o seara de mai . Ion si Maria stateau, ca de obicei, in pat si dintr-o data ii zice Maria lui Ion :
-Ba, Ioane eu imi dau jos pijamalele.
Ion ii zice :
- Da-le jos fa, Marie .
Dupa un timp ii zice si Ion:
- Fa, Marie imi dau si eu jos pijamalele!
-Da-le mai Ioane! zise Maria
Mai stau ei ce mai stau si zice Maria
- Mai, Ioane, eu imi dau jos si chilotii!
-Da-i fa, Marie!
Dupa un timp zice si Ion:
-Fa, Marie, da imi dau si eu jos chilotii.
-Da-i mai, Ioane!
Dupa inca 2 minute zice Maria:
-Ma, Ioane, eu ma cracanez!
-Cracaneaza-te fa, Marie!
Mai stau ei si zice si Ion:
-Ma cracanez si eu fa, Marie!
-Cracaneaza-te mai, Ioane!
Dupa 3 min zice Ion:
-Fa, Marie, hai sa ne culcam ca nu vine nimeni sa ne futa!!!

Decelari

on duminică, 31 iulie 2011
Pe zi ce trece incep sa ma conving din ce in ce mai mult de calitatile mele, fara ca asta sa fie o lipsa de modestie sau pura slava desarta pentru ca nu-mi repet des asta, ci doar contorizez periodic evolutia mea.
Se datoreaza probabil schimbarilor fizice, de mentalitate si de atitudine din ultimul an si ceva. Am aflat multe lucruri noi despre mine (ha, printre care faptul ca a fi intr-o relatie nu e mandatoriu, ci mai degraba nerecomandat pentru mine) si am inceput sa-mi acord mai mult timp mie si dezvoltarii mele, timp pe care mi-l iroseam stand in relatii redundante, care-mi intretineau un climat de autosuficienta pernicioasa.
M-am schimbat si ma bucura enorm acest lucru. Imi aduc aminte de momentele de slabiciune, indecizie, conflict cu condescendenta, de parca ar fi povestirile alcuiva, un personaj indepartat si temator, timid si lipsit de viziune.
***
Vizavi de relatii, sa nu uit sa fac urmatoarea observatie: oamenii au tendinta de a-si recicla muzica, iar pe mine ma intriga acest lucru. Ok, ai fost intr-o relatie, i-ai pus/dedicat/daruit individei o melodie/ un CD/ o colectie de CD-uri, dar pe bune acum, la urmatoarea relatie, e neplacut sa folosesti aceeasi muzica.
Sau alta varianta, buna si asta de ibservat pe retelele de socializare: o persoana care posteaza aceeasi melodie si pe contul fostei si pe contul actualei(cele doua nefiind prietene). Ca outsider al povestii simti si mai apasat momentul de ridicol.
***
Am inceput, intr-un sfarsit scoala de soferi. Nu ma asteptam sa fie atat de multe de invatat(legislatie), dar eu sunt high achiever, asa ca voi birui.

Studiu de caz. O tranzitie personala

on vineri, 13 mai 2011
Exista in mine o latura care imi impune dintr-un soi de instinct autoconservator nativ sa nu vorbesc despre lucrurile care ma dor la un anumit moment de timp. Le tin in mine pana cand parte din ele se vindeca si pot marturisi experientele in cauza.
Nu mi-a fost niciodata usor sa fiu imuna la parerea celorlati despre mine. In scoala nu mi-a fost dat sa sufar prea multe de pe urma aspectului fizic. In ultimii ani ma mai si ingrasasem din cauza problemelor afective, ca rezultat al mancatului compulsiv.
Dar iata ca vine liceul (cel cu pretentii, adesea pomenit). Eram mica, introvertita, tematoare si supraponderala. Am aflat pe propria-mi piele ca indiferent ce grad de educatie au oamenii, mai devreme sau mai tarziu, te vor judeca tot dupa aspectul fizic. Nu aveam prieteni si simteam inzecit privirile si atitudinile ostile datorate greutatii. Nu pot sa spun ca-mi placea ce vedeam in oglinda, dar cred ca ajunsesem la un oarecare grad de resemnare care presupunea printre altele evitarea expresa a oamenilor care ma judecau. Ma gandeam uneori ca ar trebui sa slabesc, dar cum firea mea imi impune mereu sa ma documentez inainte, povestile la care ajungeam erau de 3 tipuri: oameni care reusisera (putini), oameni care reusisera si revenisera la aceeasi greutate- efectul YOyo (majoritatea) si oameni care incercasera fara rezultat.
Mi se spusese ca problemele mele cu umerii ar fi putut avea drept cauza greutatea excesiva, fapt care, chiar si dupa ce am slabit, s-a dovedit a fi o pura ineptie.
In culmea deznadejdii mele psihice, norocul meu (de sagetator, haha) imi scoate chibritul in cale: o persoana minunata, virtuala, dornica de comunicare. Intre singuratatea mea cronica si claustrarea impusa de statutul ei social s-a gasit un numitor comun: slabitul.
La momentul respectiv am avut parte de o grupare fericita de 3 factori concurenti (nota: in geometrie, cand minim 2 drepte trec prin acelasi punct acestea se numesc concurente. You get the point) : determinarea mea brusca de a slabi pentru ca varsta maturitatii sa nu debuteze cu stangul si sa mai poarte stigmatul de "obeza", decizia cuiva drag de a-mi recomanda dieta SCARSDALE si decizia ei de a ma impinge virtual de la spate.
Aveam o greutate considerabila si am luat-o tare de la inceput, considerand ca orice indulgenta as fi comis ar fi condus la esecul lamentabil al planului meu de slabire. Atunci, desi nu puteam nici sa alerg 10 metri, mi-am impus zilnic o jumatate de ora pe stepper, sigur, insotita de dieta mai sus mentionata. N-a durat mult, din a doua saptamana mi-am impus cate o ora de stepper zilnic, mai apoi, aflandu-ma in concurenta cu propria persoana, propunandu-mi ca in timp de o ora sa consum mai mult decat media caloriilor de pana atunci.
A functionat. Dupa o luna jumatate, 20 de kilograme au fost date jos. Vazusem pe cantar, dar nu am realizat pana cand am sesizat ca hainele atarnau pe mine si pana nu m-am vazut cu prieteni pe care ii evitasem in perioada cu pricina pentru ca acestia sa nu ma vada in perioada de tranzitie. M-am bucurat enorm cand am vazut ca pot sa alerg din nou.
E aproape un an de atunci. Slabitul a fost un pas important, dar mentinerea e si mai importanta. M-am schimbat; nu-mi mai caut un panaceu in mancare (asta nefiind niciodata o decizie inteleapta). Ma abtin de la multe si motivatiile sunt 2: STIU cum era inainte si SUNT FOARTE MULTUMITA de rezultatele obtinute. Plus ca asta a reprezentat un factor prohibitor cand era vorba de aratat bine.
Mi-a crescut stima de sine si increderea in mine. Am reusit sa fac un pas pe care nu credeam ca-l voi putea face si prin urmare, consecintele nu sunt decat pozitive. Imi place acum ce zaresc in oglinda, pot sa-mi zambesc in fiecare dimineata si arat demential in pantaloni de piele (there, I said it) ( asta cred ca e cea mai potrivita dovada a increderii dobandite, considerand ca inainte nici n-as fi avut curajul sa fac o astfel de achizitie).
Presupunand ca mai am cititori, trebuie mentionat ca aceasta postare nu reprezinta nici o lipsa de modestie si nici narcisism, ci o cronica a unei serii de coincidente fericite pornita de la determinarea proprie.
Presupunand ca o persoana aflata intr-o situatie similara mie, celei de dinainte, citeste aceste randuri ii recomand sa faca acest pas. Nu ai nimic de pierdut. Ai doar de castigat si DEPINDE doar de TINE.
Tranzitia de la "mens sana in corpore barosana" la legendara "mens sana in corpore sano" merita. PE BUNE.

Nu mi-ai promis niciodata vesnicia

on marți, 3 mai 2011
...desi m-ai facut sa cred ca o voiai pentru noi. Si totusi, am crezut in tine. Obisnuiai sa te uiti la filme in care erau cupluri bine sudate de tipe si-mi spuneai ca te faceau sa te gandesti la un "noi" ce avea sa vina. Obisnuiam sa vorbim mult si des la telefon si eu nu puteam sa-tit inchid prima, in vreme ce tu, de la un moment T, imi inchideai brusc.
N-am crezut niciodata ca povestea noastra isi va gasi finalul asa cum a fost acesta si nici ca vei putea cu lejeritate sa-mi povestesti despre noua ta iubita fara sa te gandesti macar putin la cum ma simt eu. Ce-i drept, nu ma mai gandesc la tine zilnic decat daca vorbim si nu te mai condamn la sentinta de iubirii vesnice, dar trebuie sa recunosc, aici, doar pentru mine ca niciodata nu ma voi putea opri sa-mi pese de tine. Ai ramas undeva, intr-un colt de a carei existenta prefer sa uit. Si totusi nu pot.
Ceea ce cred ca stii si tu, post relatia noastra, e ca nu cred ca vei gasi vreodata pe cineva potrivit tie.
Mi-ai cerut sa ramanem prietene, fara sa te gandesti nici macar un pic la sentimentele mele privitoare la acest lucru. Nu, nu vreau sa o cunosc. Nu e vorba de autosuficienta, ci de instinctul de conservare. M-ar rani sa va vad, sa stiu ca ea are parte de o latura a ta pe care am construit-o eu si de care, funny thing, nu aveam sa am parte.
E un sentiment apasator pentru ca la mine relatiile stau sub semnul certitudinii, ca multe alte capitole din viata mea. Cu tine am avut doar certitudini efemere, in lipsa unora durabile.
Am sa trec peste, afterall, it's time to move on.
Cum ma stii, nu-s genul care sa apara de mana cu una doar de dragul de a te face geloasa sau pentru ideea de cuplu. Nu, o sa-mi vad de treaba si o sa-mi mentin standardele ridicate. Nu, draga, din fericire, acestea sunt intacte pentru ca n-ai reusit sa ai impact asupra lor. Da, o sa astept sa apara cineva care sa le bifeze pe toate. Nu, timpul asta nu trece inutil pentru ca nu-mi pun viata pe "pause" doar pentru ca sunt singura. Nu-nseamna decat ca e un timp mai lung pe care mi-l acord mie.
Imi doresc sa fii fericita, si stii, o sa te iubesc mereu. Dar nu cum a fost in timpul trecut.

Scurta consideratie asupra bebelusului "homosexual"

on miercuri, 20 aprilie 2011
E zilele astea un mare circ mediatic vizavi de o campanie a PSI Romania. Eu am aflat de ea vazand pe Realitatea un titlu care povestea ca un bebelus promoveaza homosexualitatea. Titlul m-a distrat, presa de la noi e foarte departe de a fi obiectiva. Am vazut cateva dezbateri pe tema asta, unde jurnalistii pozeaza in apostoli ai tolerantei fata de minoritati argumentand ca au avut ca invitati reprezentanti ai comunitatii. Nu trebuie uitat ca atitudinea e (mereu) una caustica si ca scopul cardinal al tuturor emisiunilor referitoare la comunitate este ratingul ridicat obtinut prin atitudinea mai sus enuntata. Nu inteleg unde (si nici de ce) se pierde pe drum principiul ala conform caruia moderatorul are rol de mediator. Tiparul rasuflat al emisiunilor de gen cuprinde ironii de autobaza, punerea la colt a reprezentantului comunitar, agasarea lui cu intrebari stupide si perimate si chiar situarea in tabere opuse - comunitatea gay vs. romani, de parca membrii
comunitatii ar fi niste specimene patrunse (abuziv) in spatiul carpato-danubian sau niste importuri/imprumuri nedorite.
Si e enervant si tam-tam-ul facut legat de plasarea in Postul Pastelui, cu care sigur ca n-are nicio legatura campania de awareness (hint:urmeaza Gayfest). Asta e ofensiva adusa moralei crestine, pe cand papusile siliconato-botoxate care dezbracate (!!!) tin prima pagina a tabloidelor romanesti expunand cu precizie elvetiana cati si ai cui centimetri au mai intrat in ele nu ofenseaza delooooc ochiul hipersensibil al publicul ortodox.
Oare nu e tot Postul Pastelui si respectiv, Saptamana Patimilor???

Reguli pentru propria persoana

on marți, 5 aprilie 2011
1. Daca la momentul de timp t0 alegi o cafenea, bei 50 de cafele acolo si peste un an, la momentul de timp t1 aduci o tipa acolo la date,atunci la momentul de timp t2, la un an de la t1 si la 2 ani de la t0, te-ai despartit de mult de date-ul de la t1, ai toate sansele ca simpla amintire a momentului t1 sa-ti produca reverii remanente. De aceea, notam ca golden rule of dating: nu aduce NICIODATA un date sau persoana iubita la un moment tn (n diferit de 0) in cafeneaua preferata. O sa-ti umbreasca placerea de a bea cafea delicioasa acolo.
2. Dupa ce ai terminat-o cu o persoana nu tine mailuri, sms-uri, numere de telefon sau poze in memoria telefonului. Iti vor provoca o stare de regret absolut inutila.
3. Odata ce te-ai ars cu ciorba sufla si-n iaurt. E bine pentru a te asigura macar mental ca ti-ai luat toate masurile de precautie. Inevitabilul va lovi oricum din nou, dar vei avea constiinta impacata.
4. Cand te nemultumeste relatia in care te afli sa nu regreti ca nu inseli, chiar daca, prin absurd presupus, in jurul tau graviteaza o prezenta ispititoare. E de asemenea bine ca atunci cand relatia se termina sa ai macar constiinta impacata ca nu e din cauza ta sau din cauza prezentei ispititoare. Macar la sfarsit n-ai sentimentul de vinovatie si stii ca tu ai fost elementul pozitiv al relatiei.
5. Nu te mai arunca inainte. Nu sari etapele.
6.Sa nu ai incredere in nimeni inainte de a fi trecut timpul care te face sa capeti incredere intr-o persoana.
7. Nu ceda presiunilor de tipul "de ce nu ai incredere in mine?" .
8. Nu renunta la principii. Sanctioneaza fiecare inadvertenta intre ce ti se ofera si asteptari. Altfel va avea urmari grave.
9. Nu reactiona la dulcegarii. E pura vrajeala. Chiar daca acum o vezi asa, la momentul potrivit nu va ezita sa se dezbrace de caracter. Nu va ezita sa te minta uitandu-se in ochii tai. Nu va ezita sa te minta si apoi sa te intrebe daca iti place vocea ei.
10. Nu renunta la fostele "cunostinte". Prin "cunostinte" intelegem date-uri sau tipe care te-au placut dar pe care nu le-ai placut. Atunci cand treci printr-o dezamagire amoroasa sunt primele care alaturi de prietena cea mai buna vor spune la unison : " meriti ceva mai bun". Vor face tot ce le sta in putere sa iti ridice stima de sine, moralul. Vor fi primele care vor face coada cand anunti ca te-ai despartit, sunt cele cu care poti sa bei o cafea fara sa simti ca ai o obligatie (pentru ca desigur, te idolatrizeaza si nu ar face nimic ca sa-si taie craca de sub picioare, craca despre care doar tu stii ca nu exista, adica faptul ca ele n-au niciun fel de sansa la tine, nici in cazul in care una din ele ramane ultima tipa gay de pe pamant in afara de tine). Si, uneori, poti sa le dai un telefon ca sa-ti rezolvi micile probleme romanesti : acces la un doctor fiindca duduia e medic, consultanta daca duduia e avocat, public dispus sa te aplaude daca tipa are
vreo profesie umanista, echipa de meseriasi care sa-ti puna gresia cand tipa e inginera s.a.m.d.
11. Niciodata, ABSOLUT NICIODATA nu te cupla cu fosta fostei lui X, Y, Z (unde X,Y,Z sunt in mod aleatoriu tipe gay reprezentative pentru comunitate). Aceeasi regula in situatia "fosta (fostei) prietenei mele X, Y, Z, W (unde X, Y, Z, W este una din prietenele gay pe care le ai si nu reprezinta o fosta cu care-ai ramas prietena).
12. Cat priveste actuala iubita a unei "cunostinte", nu te mira ca individa te va privi mereu urat si va avea accese inexplicabile de gelozie. "Cunostinta" ta sigur i-a povestit despre tine mai mult decat era necesar.
13. RESPECTA-TI CU SFINTENIE TIMPUL ACORDAT CA SA TE REFACI DUPA UN CATACLISM EMOTIONAL !!! Pana cand nu mai simti vizavi de ultima dezamagire decat o vaga iritatie in zona cotului, nu iti da intalniri, nu te implica in relatii afective. Nu vei provoca decat alte dezastre din cauza ca nu esti inca vindecata. Oricum timpul cand esti singura e cel mai misto din lume. Vei ajunge sa te iubesti din nou, te vei reface zi dupa zi, o sa descoperi despre tine ca ti-e chiar bine single, o sa-ti dai seama chestii pe care nu le stiai despre tine (gen ca iti place sa canti la dus- pana acum nu constientizasem vreodata). O sa-ti dai seama ca arati mult mai bine fara ochelari, o sa incepi sa porti culori deschise, o sa-ti savurezi mereu cafeaua gandindu-te la ce vrei tu - inclusiv la SOMEDAY girl, care stii bine ca nu o sa apara vreodata-, o sa te poti apuca de SERIAL FIRST DATING pentru ca SOMEDAY GIRL nu exista si pentru ca asta e oricum FUN ,o sa poti sa flirtezi cu
toate tipele misto pe care le vezi (si daca chiar arati bine in ziua aia poti chiar sa flirtezi cu tipele hetero hiperfrumoase, care pentru ca le abordezi la nivel de gluma cu o ironie usoara, aproape binevoitoare, vor accepta sa bea minim o cafea cu tine).
14. SARCASM WILL ALWAYS GET YOU THROUGH THE DAY! Really.
15. Get a (new) hobby. (si gardening-ul e ok, daca tot te-ai apucat)


***
Aceasta lista de reguli e facuta de mine pentru mine asadar, pe cale de consecinta, nerecomandabile altora, desi unele nu sunt foarte specifice si ar putea fi preluate usor. Poate daca le-am scris aici si le voi citi de cate ori imi vine sa incalc cate una o sa reusesc sa ma tin departe de dezastre.
Si, pe bune, SARCASM WILL GET YOU THROUGH THE DAY.

Amor de cafenea

on luni, 28 februarie 2011
Mi-aduc aminte cam cum mă simţeam în prezenţa ta anul trecut. Timpul părea să se dilate odată cu apariţia ta şi o ora avea echivalentul în mult mai multe minute decât de obicei. Pulsul mi se dubla, obrajii căpătau o culoare roşu-rozalie, care nu-mi e caracteristică şi orice instinct de apărare se disipa instantaneu. Mă enerva să ne disturbe un telefon care suna, chiar dacă mi se întâmplă să fie o persoană la care ţin şi-mi plăcea să-mi amintesc detaliat întrevederile noastre. Până la urmă, asta e singura relaţie de care sunt capabilă: amorul de cafenea. De ce?
Pentru că e suficient de scurt ca să te ţină mereu interesată, pentru că e un cadru unde e greu să comiţi stângăcii, pentru că poţi să observi toate emoţiile persoanei şi, mai ales, ca o plăcere vinovată, poţi să observi când minte de-ngheaţă apele, dar are senzaţia că tu nu ştii că ea minte, chiar dacă simpla ei prezenţă în aceeaşi camera cu tine contrazice ce scoate pe gură .
Mi-aduc aminte că după ce te-am cunoscut nu mai dormeam noaptea. Văd acum că aş vrea să dorm non stop, şi asta mă face să cred că la mine, amorul şi somnul au o legătură, momentan nedezlegata mie.
Când eram mică şi aveam emoţii ( sau trac ) aveam palmele umede, chestie pentru care există un diagnostic cu o denumire alambicata, pe care sigur că nu-l mai ştiu. Şi, pentru prima dată după 10 ani, am simţit că mi se umezesc palmele când mă uitam şi, departe, de cealaltă parte a intersecţiei apareai tu. Bănuiesc că ar fi "dulce" (haha) să-ţi mulţumesc că mi-ai redat, pentru o scurtă perioada de timp, emoţiile.