Victimele victimizarii

on vineri, 30 septembrie 2011
Atitudinea mea vizavi de probleme, la general vorbind, se rezuma la urmatorul algoritm : descopar problema, o izolez, caut solutii, o aleg pe cea mai buna, o aplic si urmaresc rezultatele. AH, si chiar daca rezultatele sunt proaste, am (fost) invatat(a) sa mi le ASUM.
Iarasi, generalizand, poporul asta are vocatia victimizarii - ca un masochism neasumat social. Se lamenteaza, dar n-ar misca un deget sa actioneze. Generalizarea, aplicata unui caz particular (liceu) arata cam asa: deranjeaza unul, doi, trei, n profesori care sunt incompetenti si insolenti. La momentul cand eu imi asum semnalizarea si pasii catre rezolvarea problemei (inlocuirea), restul incep sa aiba atitudinea de tip ''drob de sare''. "Ah, repercusiuni, toate repercusiunile din lume or sa vina pe noi, si vai, daca n-am facut asta pana acum de ce sa o facem acum?"
Ar fi trebuit sa-mi fi fost de ajuns ca am facut asta de cateva alte ori si de fiecare data, coordonatele s-au schimbat astfel incat eu devin problema, elementul discordant. As vrea sa pot sa fiu pasiva la fel ca altii, sa nu ma mai simt in plus, sa nu mai simt ca nu ma pot incadra.
Totusi asta contravine fundamental mentalitatii mele, asa ca, si acum imi asum riscurile schimbarii pe care vreau sa o fac. Antipatia corpului profesoral + a colegilor si posibilele amenintari din partea profesorilor cu pricina n-ar fi totusi lucruri noi pentru mine.




**********



Am lansat de cateva luni un site dedicat infidelitatii si adresat exclusiv doamnelor si domnisoarelor .
Desi revistele sunt pline de exemplare care cer sfaturi, cu site-ul nu merge, desi l-am promovat sistematic. De ce?
1. Pentru ca unele persoane cred ca e facut de fun, gen ''hai sa facem misto de ceva, uite o femeie inselata, hai sa radem''. Ipoteza asta e atat de stupida incat nici nu merita comentata.
2. Pentru ca alta categorie crede ca daca li s-a intamplat in trecut, e ceva care trebuie sa ramana acolo. Nu, nu trebuie sa ramana acolo, trebuie sa invete si altii cum sa se descurce cu situatii similare.
3. Pentru ca Google imi trimite musterii de tipul asta:



4. Pentru ca toata lumea se poate lamenta in particular, dar n-ar face-o, Doamne fereste, sub pseudonim. Alaturi de asta, cliseicul ''De ce EU?".
Toate astea presupun ca vin dintr-o cultura a egoismului adanc inradacinata in mentalul colectiv, din lipsa modelelor, din lipsa curajului.
******
Sunt atat de satula de babismele de ambele genuri (ilustrate mai sus) de-mi vine sa-mi iau campii.

Alte derivate ale datingului online

on miercuri, 28 septembrie 2011
Din pacate, unii au asa o slaba perceptie in ceea ce priveste body language, face language si alte subtilitati incat, pur si simplu, au exact parerea nepotrivita.
Cea mai undateable persoana cu care m-am intalnit (CMUP) m-a cautat din nou si a primit, dupa cum cred eu ca trebuia sa se astepte, un NU hotarat. Am aflat ca dupa intalnirea aia rupta din parodii proaste, individa ar fi vrut ''un sarut care s-a lasat asteptat''. Intrucat n-am lipsa de delicatele necesara( incat sa-i enumar gafele facute) si nu sunt atat de minunata sa-i spun pe sleau, i-am dat urmatoarele contraargumente:
1. Faptul ca eu dezabrob din start comportamentele infidele si, prin urmare, rolul meu nu-i de amanta. Nehoratata mi-a zis ca e single, se vede cu cineva si atunci, n-ar fi nicio crima.
2. Faptul ca pentru mine, problematica relatiilor la distanta e so last year(s) si n-as repeta nici platita experiente de genul. Astfel de relatii isi au dificultati diferite de alte tipuri de relatii si au o finalitate atat de previzibila.... Sigur, exista si exceptii, dar exceptiile nu fac decat sa consolideze regula, asa-i?
3. Faptul ca eu sunt in an terminal si prioritatile mele sunt oricare altele decat a ma complica intr-o relatie care e, oricum ai lua-o, o activitate veritabil cronofaga. Abia aici a percutat, desi cu mari dificultati.
Aceasta finalitate era o derivata previzibila a statului pe site-uri de dating. Cea nepredictibila e reprezentata de una, doua, respectiv si a treia cerere in casatorie. Evident, de la tipi gay care au nevoie sa joace ''sarada casatoriei'', dupa cum mi-a spus unul dintre ei. Toti promit casatorie pana la adanci batraneti cu libertate bilaterala deplina inclusa. Mi se pare traumatizanta ideea in sine si-am auzit de ea mai mult in afara si mi se pare ca trebuie sa fii tare constrans de familie ca sa faci un astfel de pas. Sa fii dispus sa te insori/ casatoresti cu cineva pe care nici nu-l cunosti, doar pentru a inchide gura unora. Sa-ti ingropi tineretea intr-o chestie bazal gresita, neconforma cu nicio definitie a casatoriei (gay/str8 fie ea).

Time heals what reason cannot

on duminică, 25 septembrie 2011
A trecut fix un an de la asta.
Cum ma simt? Eliberata. N-as fi crezut ca voi reusi sa trec mai departe, dar rana s-a vindecat, ei bine, timpul vindeca, dar nu poate elimina si cicatricele. Si poate pe undeva e mai bine, altfel n-as fi invatat nimic.
Atunci am hotarat ca, no matter what, ramanem prietene. La inceput a fost dificil si numai ca prietena nu puteam sa o vad. Peste 6 luni se diluasera sentimentele, insa chimia dintre noi nu. Mi-am propus sa n-o mai vad inca o perioada. Acum cateva zile ne-am vazut pe fuga, intre doua intalniri, cat sa ne stingem dorul uneia de cealalta.
Am ramas socata sa aflu ca acum pot sa o privesc doar ca o prietena, ducand dorul vremurilor cand aerul dintre noi doua ardea, ramaneam fara respiratie, simteam cum mi se inmoaie genunchii, aveam palmele umede. Si ma intrebam, in timp ce discutam cu ea lucruri care nu inseamna nimic pentru nimeni, unde se duce chimia dintre doi oameni cand se duce. N-am reusit sa-mi raspund nici atunci si nici intre timp n-am aflat de la altii, asa ca ramane open question.

Starea de fapt a lucrurilor

on miercuri, 21 septembrie 2011
Stau si ma amuz de pasivitatea mea. Imi lipseste gena indraznelii si atunci, chiar cand imi place mult de cineva, stau si stau si stau asteptand sa faca ea primul pas. Uneori se intampla, iar alte ori e vorba de persoane exact ca mine si e stupid ca ne placem si stim asta amandoua, dar lipsa genei cu pricina ne face sa stam paralizate si sa contemplam distant situatia.
E ca-n bancul ala:
Era intr-o seara de mai . Ion si Maria stateau, ca de obicei, in pat si dintr-o data ii zice Maria lui Ion :
-Ba, Ioane eu imi dau jos pijamalele.
Ion ii zice :
- Da-le jos fa, Marie .
Dupa un timp ii zice si Ion:
- Fa, Marie imi dau si eu jos pijamalele!
-Da-le mai Ioane! zise Maria
Mai stau ei ce mai stau si zice Maria
- Mai, Ioane, eu imi dau jos si chilotii!
-Da-i fa, Marie!
Dupa un timp zice si Ion:
-Fa, Marie, da imi dau si eu jos chilotii.
-Da-i mai, Ioane!
Dupa inca 2 minute zice Maria:
-Ma, Ioane, eu ma cracanez!
-Cracaneaza-te fa, Marie!
Mai stau ei si zice si Ion:
-Ma cracanez si eu fa, Marie!
-Cracaneaza-te mai, Ioane!
Dupa 3 min zice Ion:
-Fa, Marie, hai sa ne culcam ca nu vine nimeni sa ne futa!!!