Lacrimile sunt sarate

on joi, 21 noiembrie 2013
Vreau in taramul unde despartirile nu dor, unde dragostea nu moare, nu e sugrumata, unde nu mai am de suferit, unde nu mai plang, unde nu ma doare, unde nu sunt ce sunt acum - 65 de kg murate in lacrimi...

Vreau doar sa treaca, vreau sa supravietuiesc

Vreau sa nu ma mai doara

The thing is...

on duminică, 20 octombrie 2013

M-am intors, mi-am calcat pe orgoliu, m-am umilit in fiecare fel pe care si-l poate imagina mintea umana.
Ti-am oferit alternative, te-am cerut in casatorie.
"-Draga mea, vrei sa te casatoresti cu mine?
 -Merci, spune ea, vazand inelul.
 -Da sau nu?
 -Da."
Am facut tot ce era posibil.
Pleci.
Trebuia sa-mi dau seama pentru ca, in fapt, raspunsul tau a fost "merci".

It is what it is.

Manual de dating

on luni, 26 august 2013
La amiază, la terasă în centrul vechi, aspirând o limonadă neîndulcită și rece.

O roșcată tunsă scurt, tânără, frumoasă-foc, cu ochii verzi și foarte jucăuși mă fixează cu privirea.
Îi întorc un zâmbet, apoi încă unul și încă unul până când se ridică în picioare.
Pe tricoul ei scrie: "Doamne, dă-i mamei mele un ginere frumos și bogat! "

And that's the way it always is for me.
on joi, 8 august 2013
Adevarul care ma doare e ca, de fapt, suntem singuri. Toata viata noastra, tot timpul, si mai ales in momentele importante. Nici familia si nici persoana de langa tine nu sunt facute sa fie cu tine, ci se detaseaza atunci cand ai mai mare nevoie de sprijin, de dragoste etc.

Tu pleci in Franta. Tie nu-ti pasa cum raman eu. Nu-ti pasa ca am o inima, nu-ti pasa ca ma doare, nu-ti pasa ca ma lasi printre straini.

Vietile noastre se separa pentru eternitate de la 1 octombrie. Tu vei fi acolo, eu voi fi aici. Ma doare deja ca trebuie sa rup din mine fiecare bucatica in care esti.

Desi mi-ai gresit, sufletul meu te vrea pe tine. Iar tu pleci.

O sa ma fac vreodata bine de la a iubi femei care fug de langa mine? What the hell is wrong with me?

Si mai dureros e ca stiu ca o sa supravietuiesc.
Ca o sa continui sa ma trezesc dimineata si o sa ma inec in lacrimi in fiecare zi cand o sa ma uit in oglinda si o sa vad ca nu mai esti.

Awesome BUT single

on joi, 1 august 2013
Din când în când, o relație se termină și o relație începe. Se termină relația mea cu o femeie și (re)începe relația mea cu mine. Eu sublimez când sunt într-o relație și uit total CE VREAU EU. Și ma trezesc dupa 1 an jumătate sau 2 că EU NU ȘTIU CINE SUNT ȘI CE VREAU. Că am trăit prin ea, prin succesele si nereușitele ei, că am acceptat o listă lungă de compromisuri pentru care nici nu-mi trecea prin cap să-mi dau avizul cât eram lucidă și, deci neîndrăgostită. Și mă trezesc (știu că ma repet, da' abia acum MĂ TREZESC, la două luni și ceva după catalismul emoțional numit R.) că în ultimul an mi-am pierdut prietenii și cu precădere prietenele pentru că R. era geloasă. Mă trezesc că ea mi-a ales facultatea, că de un an și jumătate n-am mai decis nimic. Că fiecare tentativă de a gândi independent a fost sufocată cu "dacă nu faci ca mine, nu mă iubești". Mă supără teribil faptul că m-am uitat pe mine.

Pentru mine e așa: mă îndrăgostesc de o ea, ajung să o ridic la rang de prioritate absolută, de stea centrală a sistemului meu solar, iar la sfârșit mă înșală. Am ani de zile de când mă întreb de ce se întâmplă asta.

Dacă e să mă iau după declarațiile de interese ale celor single, toate vor o relație serioasă, toate sunt încântate de perspectiva unei relații cu cineva ca mine : cu educație, devreme acasă și care are de dat într-o relație, nu de cerut. Și, din când în când, câte-o tipă din asta mă înșală.

Concluzia propriilor experiențe e diametral opusă: femeile NU o vor pe aia care le face căpșune trase în ciocolată de Valentine's,  care își dă peste cap viața ca să le fie aproape în momentele importante sau care le sărută pe frunte când dorm.

Și atunci sunt awesome but single and planning to stay this way.



Temă

on luni, 13 mai 2013
Dacă un economist greșește la calcule, se pierd într-o secundă averi făcute în câteva generații.
Dacă un inginer greșește la calcule, dărîmă casa pe om.
Dacă un magistrat greșește, un om nevinovat primește închisoare pe viață.
Dacă greșește un medic, un om își pierde viața.

Bunăoară, când vine vorba de profesie, toți știm că greșelile noastre au consecințe grave.

Dar oare, când ne dezbrăcăm de viața de profesionist, conștientizăm ce consecințe au alegerile noastre?

Avem sisteme matematice, statistice, economice, probabilistice de asistare a deciziilor care se rafinează continuu.

De ce nu avem sisteme de asistare a deciziei personale?

Avem nevoie de unele performante, elaborate, care să ia în calcul toate impedimentele pe care creierul îndrăgostit le omite. Avem nevoie să ne calculeze niște coeficienți reci, cinici, care să ne dea măsura exactă a (ne)conformității proiecțiilor noastre cu realitatea, care să ne dimensioneze precis predispoziția situației la travaliu emoțional și care să ne prognozeze corect șansele de reușită.

În lipsa lor, ne consumăm viețile cu oameni care nu merită, în circumstanțe imposibil de conciliat, pentru că nu știm să pierdem și nu învățăm niciodată să prognozăm evidentul pe baza certitudinilor anterioare.

Story of my Love Life

on duminică, 13 ianuarie 2013
Asta, de sus, este indubitabil povestea mea de dupa, cand ceata de pe creier se ridica.