Temă

on luni, 13 mai 2013
Dacă un economist greșește la calcule, se pierd într-o secundă averi făcute în câteva generații.
Dacă un inginer greșește la calcule, dărîmă casa pe om.
Dacă un magistrat greșește, un om nevinovat primește închisoare pe viață.
Dacă greșește un medic, un om își pierde viața.

Bunăoară, când vine vorba de profesie, toți știm că greșelile noastre au consecințe grave.

Dar oare, când ne dezbrăcăm de viața de profesionist, conștientizăm ce consecințe au alegerile noastre?

Avem sisteme matematice, statistice, economice, probabilistice de asistare a deciziilor care se rafinează continuu.

De ce nu avem sisteme de asistare a deciziei personale?

Avem nevoie de unele performante, elaborate, care să ia în calcul toate impedimentele pe care creierul îndrăgostit le omite. Avem nevoie să ne calculeze niște coeficienți reci, cinici, care să ne dea măsura exactă a (ne)conformității proiecțiilor noastre cu realitatea, care să ne dimensioneze precis predispoziția situației la travaliu emoțional și care să ne prognozeze corect șansele de reușită.

În lipsa lor, ne consumăm viețile cu oameni care nu merită, în circumstanțe imposibil de conciliat, pentru că nu știm să pierdem și nu învățăm niciodată să prognozăm evidentul pe baza certitudinilor anterioare.