Manual de dating

on luni, 26 august 2013
La amiază, la terasă în centrul vechi, aspirând o limonadă neîndulcită și rece.

O roșcată tunsă scurt, tânără, frumoasă-foc, cu ochii verzi și foarte jucăuși mă fixează cu privirea.
Îi întorc un zâmbet, apoi încă unul și încă unul până când se ridică în picioare.
Pe tricoul ei scrie: "Doamne, dă-i mamei mele un ginere frumos și bogat! "

And that's the way it always is for me.
on joi, 8 august 2013
Adevarul care ma doare e ca, de fapt, suntem singuri. Toata viata noastra, tot timpul, si mai ales in momentele importante. Nici familia si nici persoana de langa tine nu sunt facute sa fie cu tine, ci se detaseaza atunci cand ai mai mare nevoie de sprijin, de dragoste etc.

Tu pleci in Franta. Tie nu-ti pasa cum raman eu. Nu-ti pasa ca am o inima, nu-ti pasa ca ma doare, nu-ti pasa ca ma lasi printre straini.

Vietile noastre se separa pentru eternitate de la 1 octombrie. Tu vei fi acolo, eu voi fi aici. Ma doare deja ca trebuie sa rup din mine fiecare bucatica in care esti.

Desi mi-ai gresit, sufletul meu te vrea pe tine. Iar tu pleci.

O sa ma fac vreodata bine de la a iubi femei care fug de langa mine? What the hell is wrong with me?

Si mai dureros e ca stiu ca o sa supravietuiesc.
Ca o sa continui sa ma trezesc dimineata si o sa ma inec in lacrimi in fiecare zi cand o sa ma uit in oglinda si o sa vad ca nu mai esti.

Awesome BUT single

on joi, 1 august 2013
Din când în când, o relație se termină și o relație începe. Se termină relația mea cu o femeie și (re)începe relația mea cu mine. Eu sublimez când sunt într-o relație și uit total CE VREAU EU. Și ma trezesc dupa 1 an jumătate sau 2 că EU NU ȘTIU CINE SUNT ȘI CE VREAU. Că am trăit prin ea, prin succesele si nereușitele ei, că am acceptat o listă lungă de compromisuri pentru care nici nu-mi trecea prin cap să-mi dau avizul cât eram lucidă și, deci neîndrăgostită. Și mă trezesc (știu că ma repet, da' abia acum MĂ TREZESC, la două luni și ceva după catalismul emoțional numit R.) că în ultimul an mi-am pierdut prietenii și cu precădere prietenele pentru că R. era geloasă. Mă trezesc că ea mi-a ales facultatea, că de un an și jumătate n-am mai decis nimic. Că fiecare tentativă de a gândi independent a fost sufocată cu "dacă nu faci ca mine, nu mă iubești". Mă supără teribil faptul că m-am uitat pe mine.

Pentru mine e așa: mă îndrăgostesc de o ea, ajung să o ridic la rang de prioritate absolută, de stea centrală a sistemului meu solar, iar la sfârșit mă înșală. Am ani de zile de când mă întreb de ce se întâmplă asta.

Dacă e să mă iau după declarațiile de interese ale celor single, toate vor o relație serioasă, toate sunt încântate de perspectiva unei relații cu cineva ca mine : cu educație, devreme acasă și care are de dat într-o relație, nu de cerut. Și, din când în când, câte-o tipă din asta mă înșală.

Concluzia propriilor experiențe e diametral opusă: femeile NU o vor pe aia care le face căpșune trase în ciocolată de Valentine's,  care își dă peste cap viața ca să le fie aproape în momentele importante sau care le sărută pe frunte când dorm.

Și atunci sunt awesome but single and planning to stay this way.