ca tre sa scriu. Ca e mult timp de cand n-am mai orbit cu mine, in public, cum fac aici. E singurul loc in care pot sa fiu singura si cu toata lumea simultan. Uneori, Cristino, mi-e un dor de tine cum nu mi-e de nimeni. La doua saptamani imi fac, religios, timp sa intru la tine pe facebook, de pe un cont fantoma, normal. Intru pe grupul unde comentezi, dau click pe profil si ma uit la ce mai pui. Poze cu barbac-tu, cu cainele, cu casa voastra de tineri casatoriti. Mi-e dor de tine, de cum-erai-cand-nu-erai-cu-el, de-cum-veneam-sa-fac-musaca cu tine-doar-pentru-cateva-priviri, de-cum-m-ai-tinut-de-mana-dupa-threesome-in-timp-ce-fumam-si-el-nu-vedea. Ma uit mreu daca mai ai la mana pandantivul de la mine de pe bratara Pandora, pandativul cu simbolul infinitului. Nu-mi dau seama si mi-aduc aminte um ti-am zis ca nu stiu cum sa-i explici lui de ce ti-am dat infinitul ca eu te...la infinit. iubesc. Mi-aduc aminte cum ti-am zis ca te iubesc. Erai cocosata in timp ce maturai prin bucatar