Studiu de caz. O tranzitie personala
Exista in mine o latura care imi impune dintr-un soi de instinct autoconservator nativ sa nu vorbesc despre lucrurile care ma dor la un anumit moment de timp. Le tin in mine pana cand parte din ele se vindeca si pot marturisi experientele in cauza. Nu mi-a fost niciodata usor sa fiu imuna la parerea celorlati despre mine. In scoala nu mi-a fost dat sa sufar prea multe de pe urma aspectului fizic. In ultimii ani ma mai si ingrasasem din cauza problemelor afective, ca rezultat al mancatului compulsiv. Dar iata ca vine liceul (cel cu pretentii, adesea pomenit). Eram mica, introvertita, tematoare si supraponderala. Am aflat pe propria-mi piele ca indiferent ce grad de educatie au oamenii, mai devreme sau mai tarziu, te vor judeca tot dupa aspectul fizic. Nu aveam prieteni si simteam inzecit privirile si atitudinile ostile datorate greutatii. Nu pot sa spun ca-mi placea ce vedeam in oglinda, dar cred ca ajunsesem la un oarecare grad de resemnare care presupunea printre altele evitarea expre