joi, 7 ianuarie 2010

Fiecare dintre noi merita circumstante atenuante

Chiar si..criminalii in serie.



Guilty by Reason of Insanity, Dorothy Otnow Lewis, 1998. e o carte care impresioneaza (nu neaparat in mod pozitiv) chiar si un om ca mine, perceput ca insensibil de catre majoritate. De asemenea, chestia asta mi-a schimbat radical si pentru totdeauna conceptia despre crima, pedeapsa si lege, exact asa cum promite editorul pe coperta a IVa.

Redactata intr-un registru stilistic impecabil, desi incarcat cu termeni de specialitate, cartea prezinta povestea autoarei, o psihiatra care studiaza cauzele comportamentului violent al delincventilor, apoi a unor condamnati la moarte precum Ted Bundy, Arthur Shawcross sau Mark David Chapman.

Pe parcursul inerviurilot prezentate in carte incepi sa simti mila pentru acestia, si nu dispret. M-am identidicat cu autoarea care se intreaba (obsesiv?!) cum de au unii puterea de a-si duce la indeplinire impulsul de a ucide.

In carte se concluzioneaza ca majoritatea cazurilor studiate au ajuns asa din cauza leziunilor cauzate la nastere, abuzurilor fizice si a perversiunilor sexuale duse la extrem in perioada copilariei de catre mame, tati, unchi, matusi, bunici, toate combinate cu accidente de masina, inechitate sociala, unilinta, degradare, discriminare si violenta dusa, de asemenea, la extrem.

Alt subiect fascinant pentru mine a fost prezenta cazurilor cind condamnatul avea personalitati alternative sau DID, cum ii zic americanii mult mai bine. Asta e si motivul principal pentru care am urmarit United States Of Tara, pe linga faptul ca ala mic, Marshall e gay.


Eu n-am ramas foarte linistita dupa ce-am terminat de citit asta. E de inteles ca sunt nolnavi, nu merita pedeapsa cu moartea, ci merita clementa, dar, dupa mine, nu trebuie eliberati.
Totusi, de vreo doua zile ma tot intreb cum poti, ca guvernator, sa semneni o astfel de sentinta. Mi se pare ca esti mai vinovat decit criminalul asta.

P.s.: Si daca poti vreodata califica o asertiune a unui nebun drept hazlie, atunci asta e: "Un "ODIOS" este un adorator al zeului scandinav ODIN."
--> Read more...

joi, 24 decembrie 2009

as pleca de aici...

...oricînd, oriunde, cu oricine. Aici e oricînd cineva să-mi spună că nu's in stare de nimic.
--> Read more...

miercuri, 16 decembrie 2009

Avem un statement. Cum procedam?

Premierul britanic, Gordon Brown, a declarat că pledează ca parteneriatele civile să fie recunoscute în toate ţările Uniunii Europene, considerând că este important ca homosexualii să fie respectaţi atât "în Europa de Est, cât şi în Europa de Vest", scrie revista Attitude, citată de BBC News Online.
Sursa: Mediafax.ro

Avem un prim pas. O declaratie, niste acorduri in curs de finalizare.
Ce ne facem insa cu mioriticii care sunt de alta parere?

Intentia exista, doar ca va dura multi ani dupa cum zice domnul Gordon Brown.
Ce facem cu majoritatea?

In mod sincer nu cred ca exista aceasta posibilitate, fiindca tarile estice sunt inchistate in gindirea ingusta. Invoca argumentul religios, chiar daca altfel populatia nu-i deloc dusa la biserica. Invoca faptul ca un copil crescut intr-o familie gay ar putea sa devina gay. O ineptie mai mare nu exista, dupa parerea mea. E ca si cum ar afirma ca familiile str8 cresc numai copii str8, afirmatie de-a dreptul hazlie in momentul cind 10% din populatia lumii apartine comunitatii LGBT.
Sau, extrapolind aceasta afirmatie, in ce tip de familie se nasc bisexualii?
De aici, se vede bine ca toti aia care vorbesc aiurea, n-au cunoscut in viata lor o persoana LGBT.

Cum ii convingem pe acesti "crestini" ca nu au dreptate?
--> Read more...

joi, 19 noiembrie 2009

Ce stim noi de fapt?

Sintem fiinte care cautam un drum, o completare, un ceva ce-am pierdut de mult, dar nu stim de cind.
Sintem fiinte care nu stiu ce cauta, care sunt nehotarite si care iau decizii contradictorii cu sentimentele, in detrimentul apropiatilor.
Si atunci cind cineva isi gaseste perechea in grupul de prieteni comuni, ca persoane exterioare relatiei respective punem intrebari imbecile:de ce? de cind? cum? unde? de ce? si tot asa, lista poate sa fie mult mai lunga.
Si cu toate astea, DE CE NE INTERESEAZA asa ceva? e vb de ceva ce se intimpla intre STRICT 2 PERSOANE.
vorba ceea: pina si divortul e divort, nu MULTIVORT.
--> Read more...

miercuri, 28 octombrie 2009

Mesaje Subliminale

Încă o văd, mai bine zis rememorez ultima dată cînd am văzut-o. Roşcată, cu şuviţe şatene şi blonde.Paltonul "ace de brad", o pereche de jeans verzi şi nişte converşi verzi. Era punkista. Pe cale de consecinţă, anarhistă, şi, cu toate astea ecologistă convinsă.N-ar fi renuntat pentru nimic în lume pînă nu te-ar fi convins ce si cum e cu ecologia. Mi-a cerut o ţigară şi am stat puţin de vorbă. Am strîns-o în braţe. E totuşi exagerat folosit verbul "a strînge". La cele 40 de kg, mi-era şi frică sa nu o frîng. Ultima dată era albă ca varul.
Dupa ce pleacă mă intorc şi-i spun cuiva ca N. se duce în maxim o luna. Intuiţia.
******
Duminică, 25 oct, ora 14:44. Mesaj "N. a murit". După zeci de telefoane dau de cineva care ştia ceva mai bine ce s-a întîmplat.
N. avea colagenoză, o nenorocire rară. Ar fi putut să trăiască, deşi citostaticele o slăbeau. A doua zi dupa 21 septembrie cînd am văzut-o ultima dată, N. s-a internat. A suferit 2 intervenţii chirurgicale, cea din urmă pentru o peritonită declanşată cît era în spital. Duminica dimineaţa, la 6 si 15, N. moare din cauza unui cheag de sînge provenit de la operaţie care obstrucţionează o arteră (cea pulmonară daca am reţinut corect), asta în condiţiile în care N. era tot la reanimare. O heparină n-aţi fi putut să-i faceţi, cretinilor???
*****
Marti, 27 oct.
La capela Dudeşti e depusă N. În pragul capelei, am senzaţia că trebuie să mă întorc pe calcîie şi să ies ACUM de acolo. Şi totuşi intru. Nu e N., seamană mai degrabă cu o păpuşă. E atît de albă că abia reuşesc să îi disting pielea de hainele albe. Mă aştept să deschidă ochii în orice moment şi să înceapă să rîdă. Nu o face, şi nici n-o s-o mai facă vreodată de acum. Sicriul alb, mic, e plin de trandafiri. Albi. Nu pot să o privesc mai mult de un minut. Şi totuşi, jur, e cel mai lung minut din viaţa mea.
****
Miercuri, 28 oct
Mîine e înmormîntarea. Nu ştiu dacă mă (mai) simt în stare. Ziua de ieri a fost groaznică.

*****
Iar tu, N., să fii fericită oriunde eşti acum.
Şi să ne ierţi dacă nu vom fi linşat javrele care nu ţi-au acordat îngrijirea de care ai avut atîta nevoie.

SISTEMUL SANITAR NU E LA PAMÎNT, E DE MULT SUB PAMÎNT!
--> Read more...

 

  © 2009 All This Crazy Mess

True Contemplation Blogger Template by M Shodiq Mustika