All This Crazy Mess

Atitudinea mea vizavi de probleme, la general vorbind, se rezuma la urmatorul algoritm : descopar problema, o izolez, caut solutii, o aleg pe cea mai buna, o aplic si urmaresc rezultatele. AH, si chiar daca rezultatele sunt proaste, am (fost) invatat(a) sa mi le ASUM. Iarasi, generalizand, poporul asta are vocatia victimizarii - ca un masochism neasumat social. Se lamenteaza, dar n-ar misca un deget sa actioneze. Generalizarea, aplicata unui caz particular (liceu) arata cam asa: deranjeaza unul, doi, trei, n profesori care sunt incompetenti si insolenti. La momentul cand eu imi asum semnalizarea si pasii catre rezolvarea problemei (inlocuirea), restul incep sa aiba atitudinea de tip ''drob de sare''. "Ah, repercusiuni, toate repercusiunile din lume or sa vina pe noi, si vai, daca n-am facut asta pana acum de ce sa o facem acum?" Ar fi trebuit sa-mi fi fost de ajuns ca am facut asta de cateva alte ori si de fiecare data, coordonatele s-au schimbat astfel incat

Din pacate, unii au asa o slaba perceptie in ceea ce priveste body language, face language si alte subtilitati incat, pur si simplu, au exact parerea nepotrivita. Cea mai undateable persoana cu care m-am intalnit ( CMUP ) m-a cautat din nou si a primit, dupa cum cred eu ca trebuia sa se astepte, un NU hotarat . Am aflat ca dupa intalnirea aia rupta din parodii proaste, individa ar fi vrut ''un sarut care s-a lasat asteptat''. Intrucat n-am lipsa de delicatele necesara( incat sa-i enumar gafele facute) si nu sunt atat de minunata sa-i spun pe sleau, i-am dat urmatoarele contraargumente: 1. Faptul ca eu dezabrob din start comportamentele infidele si, prin urmare, rolul meu nu-i de amanta. Nehoratata mi-a zis ca e single, se vede cu cineva si atunci, n-ar fi nicio crima. 2. Faptul ca pentru mine, problematica relatiilor la distanta e so last year(s) si n-as repeta nici platita experiente de genul. Astfel de relatii isi au dificultati diferite de alte tipuri de relatii si a

A trecut fix un an de la asta . Cum ma simt? Eliberata. N-as fi crezut ca voi reusi sa trec mai departe, dar rana s-a vindecat, ei bine, timpul vindeca, dar nu poate elimina si cicatricele. Si poate pe undeva e mai bine, altfel n-as fi invatat nimic. Atunci am hotarat ca, no matter what, ramanem prietene. La inceput a fost dificil si numai ca prietena nu puteam sa o vad. Peste 6 luni se diluasera sentimentele, insa chimia dintre noi nu. Mi-am propus sa n-o mai vad inca o perioada. Acum cateva zile ne-am vazut pe fuga, intre doua intalniri, cat sa ne stingem dorul uneia de cealalta. Am ramas socata sa aflu ca acum pot sa o privesc doar ca o prietena, ducand dorul vremurilor cand aerul dintre noi doua ardea, ramaneam fara respiratie, simteam cum mi se inmoaie genunchii, aveam palmele umede. Si ma intrebam, in timp ce discutam cu ea lucruri care nu inseamna nimic pentru nimeni, unde se duce chimia dintre doi oameni cand se duce. N-am reusit sa-mi raspund nici atunci si nici intre timp n-

Stau si ma amuz de pasivitatea mea. Imi lipseste gena indraznelii si atunci, chiar cand imi place mult de cineva, stau si stau si stau asteptand sa faca ea primul pas. Uneori se intampla, iar alte ori e vorba de persoane exact ca mine si e stupid ca ne placem si stim asta amandoua, dar lipsa genei cu pricina ne face sa stam paralizate si sa contemplam distant situatia. E ca-n bancul ala: Era intr-o seara de mai . Ion si Maria stateau, ca de obicei, in pat si dintr-o data ii zice Maria lui Ion : -Ba, Ioane eu imi dau jos pijamalele. Ion ii zice : - Da-le jos fa, Marie . Dupa un timp ii zice si Ion: - Fa, Marie imi dau si eu jos pijamalele! -Da-le mai Ioane! zise Maria Mai stau ei ce mai stau si zice Maria - Mai, Ioane, eu imi dau jos si chilotii! -Da-i fa, Marie! Dupa un timp zice si Ion: -Fa, Marie, da imi dau si eu jos chilotii. -Da-i mai, Ioane! Dupa inca 2 minute zice Maria: -Ma, Ioane, eu ma cracanez! -Cracaneaza-te fa, Marie! Mai stau ei si zice si Ion: -Ma cracanez si eu fa