Victimele victimizarii

Atitudinea mea vizavi de probleme, la general vorbind, se rezuma la urmatorul algoritm : descopar problema, o izolez, caut solutii, o aleg pe cea mai buna, o aplic si urmaresc rezultatele. AH, si chiar daca rezultatele sunt proaste, am (fost) invatat(a) sa mi le ASUM.
Iarasi, generalizand, poporul asta are vocatia victimizarii - ca un masochism neasumat social. Se lamenteaza, dar n-ar misca un deget sa actioneze. Generalizarea, aplicata unui caz particular (liceu) arata cam asa: deranjeaza unul, doi, trei, n profesori care sunt incompetenti si insolenti. La momentul cand eu imi asum semnalizarea si pasii catre rezolvarea problemei (inlocuirea), restul incep sa aiba atitudinea de tip ''drob de sare''. "Ah, repercusiuni, toate repercusiunile din lume or sa vina pe noi, si vai, daca n-am facut asta pana acum de ce sa o facem acum?"
Ar fi trebuit sa-mi fi fost de ajuns ca am facut asta de cateva alte ori si de fiecare data, coordonatele s-au schimbat astfel incat eu devin problema, elementul discordant. As vrea sa pot sa fiu pasiva la fel ca altii, sa nu ma mai simt in plus, sa nu mai simt ca nu ma pot incadra.
Totusi asta contravine fundamental mentalitatii mele, asa ca, si acum imi asum riscurile schimbarii pe care vreau sa o fac. Antipatia corpului profesoral + a colegilor si posibilele amenintari din partea profesorilor cu pricina n-ar fi totusi lucruri noi pentru mine.




**********



Am lansat de cateva luni un site dedicat infidelitatii si adresat exclusiv doamnelor si domnisoarelor .
Desi revistele sunt pline de exemplare care cer sfaturi, cu site-ul nu merge, desi l-am promovat sistematic. De ce?
1. Pentru ca unele persoane cred ca e facut de fun, gen ''hai sa facem misto de ceva, uite o femeie inselata, hai sa radem''. Ipoteza asta e atat de stupida incat nici nu merita comentata.
2. Pentru ca alta categorie crede ca daca li s-a intamplat in trecut, e ceva care trebuie sa ramana acolo. Nu, nu trebuie sa ramana acolo, trebuie sa invete si altii cum sa se descurce cu situatii similare.
3. Pentru ca Google imi trimite musterii de tipul asta:



4. Pentru ca toata lumea se poate lamenta in particular, dar n-ar face-o, Doamne fereste, sub pseudonim. Alaturi de asta, cliseicul ''De ce EU?".
Toate astea presupun ca vin dintr-o cultura a egoismului adanc inradacinata in mentalul colectiv, din lipsa modelelor, din lipsa curajului.
******
Sunt atat de satula de babismele de ambele genuri (ilustrate mai sus) de-mi vine sa-mi iau campii.

Comentarii

eu cred ca esti o persoana foarte inteleapta dupa modul in care gandesti.

Postări populare de pe acest blog

Madonna. Old news.

Fractiile in matematica iubirii

It's not you, it's me