Despre Marea Iubire

Motto:
"Femeile stiu sa spuna o mie si o suta de nimicuri intr-un mod mult mai interesant decat spun barbatii lucrurile cele mai serioase... O floare, o panglicuta, o deosebire d-abia simtita intre doua nuante, un nimic, distilate prin mintea subtila a unei femei si exprimate prin acele dulci modulatiuni de voce si prin jocul acela incantator al luminilor ochilor,capata, pentru mine cel putin, un farmec indicibil..."

Femeile detin toate atuurile pentru a te face sa fii nebun dupa ele. La fel cum spunea si autorul citatului, acele dulci modulatiuni de voce, jocul privirilor, zbaterea genelor intr-un fel atat de natural si nevinovat, dar de-o potriva senzual si sarmant, ne fac sa ne indragostim, apoi sa le iubim, iar in cele din urma sa ne luam spasite papucii.

Ei bine, atat de clasic si cliseic, toate avem opinii bovarice asupra dragostei, iubirii. N-am citit inca romanul care sa portretizeze autentic o despartire cu tot ce se rupe, distruge si cade, asteptand mai apoi ca timpul sa astearna praful peste ele, never to be mentioned again.

"Nobody has died of a broken heart"
Asta e o replica luata dintr-un serial si totodata cel mai original lucru pe care l-a gasit sa mi-l spuna.
Fara regrete, remuscari, dureri de suflet si alte cele trebuitoare unei despartiri a doi oameni care credeau sau chiar se iubeau bilateral.Astefel incat,aici,acum, ajungem la punctul culminant si de asemenea la scopul acestui post.


E gay sa te vaicaresti. N-as spune intocmai pentru ca nu am de gand sa ma vaicaresc.
Nimic nu se poate schimba, iar acum sunt absolut convinsa ca Marquez avea dreptate.

Nu planuiesc ca vreodata vreo femeie sa ma mai prinda in mrejele ei nici cu vorbe mestesugite, nici cantandu-mi la chitara, nici vorbindu-mi de Vian sau de Kiekegaard, nici cu lasagnii aurii.
Nu s-a nascut inca femeia care sa ma mai amageasca.