Sunt timida, dar ma tratez

In anii din urma, mi-era aproape imposibil sa vorbesc cu adultii si mai ales cu persoanele total necunoscute.
De altfel erau discutii normale si discutiile anormale-alea cu sex, p**a, m**e, care-mi erau de-a dreptul inaccesibile din punct de vedere moral.
Astfel de situatii si de discutii ma faceau sa ma inrosesc progresiv de la gat inspre barbie, nasul si urechile culmimand cu pometii si fruntea si sa ma folosesc de orice pretext pentru a parasi grupul.
Inainte eram omul cu prea multa educatie, prea mult bun simt si eram deci considerata o creatura inadaptata.
Intre timp, lucrurile s-au mai schimbat in bine si totodata in rau.Mi-am crescut limitele tolerantei progresiv desi prea brusc.Acum pot vorbi cu aproape oricine fara ca sa ma mai deranjeze unele lucrurile.
Dar pentru asta, pentru dreptul de a-ti apara viata privata si de a-ti rezuma dreptul de a nu-ti spala rufele in public uneori cazi in dizgratia unui public mahalagiu, lipsit de orice urma de cultura si educatie si din omul cu principii devii pentru ei un idiot si un nesimtit.
Exemplele, dupa cum urmeaza:

• "ai dreptate"

Nu tin la chestiile astea. Stiu si eu ca am dreptate, dar aveti parerea asta pentru ca sunteti obedienti.

• "esti o nesimtita"

Ba nu, tin sa te contrazic chiar tu esti. Eu-mi apar un drept.

Dincolo de toate astea, niciunul dintre voi nu-si imagineaza ce transformare are loc in mine atunci cand sunt in bratele iubitei mele.