Ultimatum

In cele din urma o sa plec desi am o dispozitie foarte instabila si desi nu e alegerea mea.
In continuare vom rade cu basescu si macovei la petitia pentru drepturile gay.

E inutil sa mai spun ca nu vom cistiga nimic niciodata cu semnatari ca Mangusta Pitica.
Ba chiar mai mult,chestia asta incepe sa aduca incet-incet cu o chestie comica.


Vreau o saptamina in care sa nu stiu nimic de nimeni, sa nu vad imbecili, sa nu aud nimic, sa nu m-auda nimeni, sa-mi lamuresc niste ginduri.
Totul e mult mai complicat cind cineva iubit apare si dispare, apoi apare altcineva care trebuie sa dispara pentru ca apare prima persoana care apoi dispare si trebui sa apara a doua.
In cele doua saptamani n-o sa dorm, n-o sa pot tine telefonul inchis, n-o sa fac ce vreau si foarte probabil iar n-o sa-mi gasesc tigari.


Ma apuc de impachetat, o sa dureze mult.
Mai am 21 de ore.
Ce ironic.
21?
da, 21.


"-Bine,dar respiri greu, sa stii...
-Stiu...
-Fumezi prea mult.
-Tu bei prea mult.
-Te iubesc!
-Eu te ador!"


La naiba, la naiba cu tot.
Recunosc, sunt cu nervii la pamint.