Dezvat?Iubire?Cum sa ma dezvat?

Pe 21 martie a fost ziua ta si s-au implinit 2 ani de cind ne cunoastem. Nici macar 2 ani de relatie. Relatie? Nu, chin, uneori al naibii de placut. Una calda, 20 reci, inghetate.
Mi-e greu sa ma gindesc la tine, ca identitate total diferita de mine. Si totusi, avem amintiri, foarte putine la numar, dar exista. Cum ma poti lasa in mijlocul unei lumi goale, in care incertitudinea monocolora a singuratatii poposita de neasteptate dupa plecarea ta ma determina sa fac tot felul de scenarii mai mult sau mai putin verosimile. Nu stiu ce e mai greu sa-mi imaginez: cum ar fi fost viata cu tine sau cum ar fi viata cu tine.Totusi, e nedrept de greu sa-mi imaginez viata cu tine.
Viata cu tine.
Scenariu I
Ti-ai dat seama ca indiferent in citi/cite o sa ma mai cauti, nu vei reusi sa ma recreezi in altcineva. Te intorci, ma faci fericita din nou, prin simpla ta prezenta si imi provoci, ca de obicei, cele mai adinci nelinisti atunci cind suntem si cu altii. Daca te uiti, daca nu te uiti la altcineva, daca eu chiar sunt de carton, daca tu chiar nu simti pe ce piedestal de ridicol ma ridici, flirtind cu altii/aletele in prezenta mea.
Scenariu II
Totul e bine, ultima furtuna dintre noi a fost inainte sa devii tu adult cu acte in regula. Locuim undeva, la etajul 2. Sau, mai bine, avem o casa pe plaja asa cum ti-ar fi placut tie.
Scenariul III
Vesnic nehotarita, viata cu tine ar fi fost o insisuire de amanti/amante regulate in perimetrul conjugal, fara stirea mea (stii bine ca ma prind foarte greu/semiotica relatiilor nu e tocmai domeniul meu preferat), relatia continuind din cauza dependentei mele, acest sclavagism modern cu numele de iubire.
Viata fara tine.
Singurul scenariu posibil.
Terna, monocolora, incolora, inodora. Neplacuta.O viata in care ar trebui sa-mi sterg din sistem miile de mesaje de la tine, sutele de ore vorbite, saruturile, atingerile timide. O viata in care ar trebui sa uit ca tie iti place cafeaua cu lapte si indulcita. Sau clatitele. Sau orice fel de chestie culinara care contine visine. Sa nu te sun, sa nu te caut, sa nu vorbim, sa nu stiu nimic de tine.
 
e groaznic, pe cuvint.
 

Comentarii

Docica a spus…
inca un scenariu: iti vei mai aminti ca-i place cafeaua cu lapte si indulcita doar in momentele in care furioasa pe femeia cu care vei fi si pe care o vei iubi din toata fiinta ta, furioasa pentru ca v-ati certat dintr-un motiv banal, iar apoi va veti impaca si vei uita iar, pentru o perioada, de acel gen de cafea. caci va exista o noua iubire, care nu o va inlocui pe actuala, ci doar va fi altfel, diferita si poate la fel de pasionala.
Puppy lover a spus…
^în jurul meu am construit un zid care obişnuia să respingă în mod reflex agaţamentele uzuale. Acum, din cauza zidului, nici măcar nu-mi pot imagina că mă voi mai putea apropia de vreo alta la o distanţă mai mică de un metru.
Anonim a spus…
Rau cu rau, dar mai rau fara rau...Oare ce e cu zicatoarea asta romaneasca? Sunt romanii mai sadici decat alte popoare? Unde e intelepciunea aici? Adica in orice rau exista si un bine? Poti ajunge la bine, facand rau? E just sa faci rau? Na, sunt in ceata. Faina fata ti-ai tras pitic...:-)
Puppy lover a spus…
^fără resentimente si ironii, nu aşa stabiliseram? Poate e masochism pur, de multe ori nici eu nu-mi mai pricep părerea de rău atît de apăsătoare. Despre părerea de rău sunt atît de multe de spus..

Postări populare de pe acest blog

Madonna. Old news.

Fractiile in matematica iubirii

It's not you, it's me