Lucruri care nu se mai termina

La ora la care scriu, si cred ca e un fel de 6 dupa amiaza, e deja semi intuneric si ploua. E frig si pare-se ca teoria mea cu imbracatul mai multor straturi de haine subtiri in locul hainelor groase nu mai tine.
Septembrie....aaa...toamna, de fapt, n-a fost niciodata anotimpul meu preferat. Cand am plecat ploua, la pranz ploua, pe la 3 ploua, acum ploua, la noapte iar o sa ploua. Nu-s fan nici ploaie, nici frunze cazute (si chiar nu mi se pare nimic romantic toamna/nu pricep ce li se pare altora), nici mutre posomorate, nici fiinte mici,verzi si depresive ca mine, nici suflete frante sau condamnate pentru vesnicie sa nu fie revendicate de nimeni niciodata (tot asa ca mine). Nu-s fan nici sosete, dar vremea asta ma forteaza sa port.
Tin minte ca Septembrie nu mi-a adus niciodata ceva bun. Primul Septembrie cu iz dragutz a fost si primul spark gay. Dar pe atunci habar n-aveam ca altii cred ca e ceva anormal, de exemplu. Al doilea Septembrie cvasi dragutz a fost cand (cliseu!) m-am indragostit de profa de engleza. Mi-a fost ceva mai clar atunci, dar ulterior- 5 ani mai tarziu m-am intrebat ce mi-a placut la ea. Si mai incolo am priceput ca "la prima vedere" nu se explica logic niciodata. Al treilea Septembrie de care-mi aduc aminte e unul cand m-am indragostit tot asa, la prima vedere de o sagetatoare tot la fel de sagetatoare ca mine. Imi efortuiesc nitel memoria, parca era nascuta pe 23 noiembrie. Da, sigur atunci era, am gasit in agenda. Bine ca e notat, altfel eu nu-mi aminteam ca n-am mai vazut-o de vreo 4 ani si cam de atunci nici mesaje de ziua ei n-a mai primit de la mine. Nici nu merita, de fapt. Astea sunt cele mai semnificative luni Septembrie de care imi aduc aminte si
toate au fost scantei pentru dezaste emotionale latente. De fapt indragostitul este, in esenta, scanteie pentru prabusiri emotionale cu potential de catastrofa cosmica.
Sunt zile si oameni pe as da orice sa-i uit. Chiar luni sau ani intregi mi-ar face bine sa dispara subit si definitiv din memorie. Cu toate ca exact momentele astea m-au facut sa evoluez. Si chiar si asa, tot cicatrici se cheama. Aici intervine neinspirata mea terapeuta care zice pe deasupra ochelarilor ca numai sufletele prafuite, terfelite, cu o multime de cicatrici sunt valoroase. Dar chestia aia prafuita o am si eu. Si cand aia vine in contact cu orice persoana isi revarsa paronoia si reflexele de a se indoi de fiecare data.
Urasc sa-mi fie frig si vremea asta de toamna deja nu imi mai convine. Daca as conduce lumea, asa cum imi doresc de mult, mult timp, as da un decret prin care lumea sa treaca la manusi si fular incepand cu 15 septembrie. Dezvolt, asadar, tendinte dictatoriale.
Ma revolta din nou generatie de primate needucate si needucabile din care am nenorocul sa fac parte. Numai o primata poate sa scuipe un profesor, fie vorba intre noi, omul ala chiar are niste deficiente psihice, dar tocmai de AIA ar trebui tratat cu respect, mila si intelegere. Si eu de aia voi ramine neadaptata si neadaptabila intre oamenii grobieni, lipsiti de orice urma de educatie si de o minima toleranta.
Ma bucur. Prin urmare doar oamenii maturi, speciali, ma pot observa, vedea si pot ajunge sa ma cunoasca.
Inca regret ca nu am cu 20 de ani mai mult.