Crampeie
Cineva mi-a aratat recent o fotografie alb negru, facuta acum vreo 40 de ani. Subiectul era un tip zambitor, fara riduri, senin, chiar dragut. 40 de ani mai tarziu, eu il cunosc pe tipul din fotografie. E albit complet, ridat de nu se poate si foarte ursuz, pastrandu-si insa cele 3 mari pasiuni ca in tinerete: fizica, muzica si echipa Rapid. Nu ma numar printre fanii lui pentru ca mie ca elev nu mi-a transmis nimic el ca profesor. Ba chiar m-a facut sa detest fizica.
Comparand ce era cu ce e acum, singura concluzie evidenta e ca timpul trece si trece nedrept de repede. Nu pot fac nimic ca sa-i opresc sau macar sa-i incetinesc trecerea, dar:
-imi pot optimiza deciziile, in asa fel in cat, daca apuc pensia mica tot pregatita de domnul Boc, sa nu regret multe din cele facute.
-mai pot alege sa iubesc cerebral, nu total, complet, abandonandu-ma pe mine. E frumos sa-ti pierzi capul dupa cineva, dar si cand te trezesti intr-o mare de singurate regreti enorm.
-pot sa-i apreciez mai mult pe cei pe care ii iubesc si-mi stau alaturi. Pot sa nu imi mai revars frustrarile aiurea.
-si mai ales, pot sa renunt la a visa ca o sa apara vreodata o EA care sa nu mai plece.
********************************
Mi-e tot mai teama ca nu voi avea niciodata un maine ideal. Un maine perfect sincronizat cu cei din jur. Mi-e teama ca dezamagirile pe care le-am produs mi se inscriu foarte adanc. Mi-e de-ajuns ca nu pot sa biruiesc in niciun domeniu pe care mi-l propun. Mi-e rusine ca esuez peste tot. Si eu ce fac? Ce stiu mai bine. Ma retrag sa citesc in coltul meu pana uit de propria viata. Nu citesc orice, dar as citi oricat. E singura cale pe care o stiu ca sa evadez din realitatea mea puternic afectata.
********************************
Daca as putea pret macar de o zbatere de gene sa ma mai uit in ochii tai (aici as fi pus cel putin un adjectiv expresiv si deosebit, asa cum te credeam si pe tine atunci cand eram indragostita) ti-as reprosa probabil ca mi-ai pangarit visul si mi-ai alterat capacitatea de a mai avea incredere in femei.
********************************
Azi am constatat cu o usoara surpriza ca in geanta port concomitent umbrela (acum cea de toate zilele) si ochelarii de soare cu toc cu tot. Poate e doar speranta mea desueta intr-o zi cu soare, atat la propriu, cat si la figurat. Sau poate am uitat doar sa fac ordine in geanta.
Comparand ce era cu ce e acum, singura concluzie evidenta e ca timpul trece si trece nedrept de repede. Nu pot fac nimic ca sa-i opresc sau macar sa-i incetinesc trecerea, dar:
-imi pot optimiza deciziile, in asa fel in cat, daca apuc pensia mica tot pregatita de domnul Boc, sa nu regret multe din cele facute.
-mai pot alege sa iubesc cerebral, nu total, complet, abandonandu-ma pe mine. E frumos sa-ti pierzi capul dupa cineva, dar si cand te trezesti intr-o mare de singurate regreti enorm.
-pot sa-i apreciez mai mult pe cei pe care ii iubesc si-mi stau alaturi. Pot sa nu imi mai revars frustrarile aiurea.
-si mai ales, pot sa renunt la a visa ca o sa apara vreodata o EA care sa nu mai plece.
********************************
Mi-e tot mai teama ca nu voi avea niciodata un maine ideal. Un maine perfect sincronizat cu cei din jur. Mi-e teama ca dezamagirile pe care le-am produs mi se inscriu foarte adanc. Mi-e de-ajuns ca nu pot sa biruiesc in niciun domeniu pe care mi-l propun. Mi-e rusine ca esuez peste tot. Si eu ce fac? Ce stiu mai bine. Ma retrag sa citesc in coltul meu pana uit de propria viata. Nu citesc orice, dar as citi oricat. E singura cale pe care o stiu ca sa evadez din realitatea mea puternic afectata.
********************************
Daca as putea pret macar de o zbatere de gene sa ma mai uit in ochii tai (aici as fi pus cel putin un adjectiv expresiv si deosebit, asa cum te credeam si pe tine atunci cand eram indragostita) ti-as reprosa probabil ca mi-ai pangarit visul si mi-ai alterat capacitatea de a mai avea incredere in femei.
********************************
Azi am constatat cu o usoara surpriza ca in geanta port concomitent umbrela (acum cea de toate zilele) si ochelarii de soare cu toc cu tot. Poate e doar speranta mea desueta intr-o zi cu soare, atat la propriu, cat si la figurat. Sau poate am uitat doar sa fac ordine in geanta.
Comentarii