The Latest - Elemente de Istorie Personala

M-am lasat de fumat de pe 6 octombrie de la Marsul Panaramelor. Am picat traseul a doua oara si nici macar n-am mai putut sa ma mai relaxez fumand. Nu m-am lasat pentru ca nu-mi mai placea, m-am lasat pentru ca era the right thing to do. Fast forward cateva saptamani mai incolo, imi aprind o tigara de nervi. Si trag. Si trag. Si trag. Si....nu mai simt nimic. E ciudat, dar e mai bine asa. (Sa nu uit sa-mi notez ca am reusit tot ce mi-am propus pana acum in legatura cu propria-mi persoana- slabit, lasat de fumat, invatat matematica).
*
Mi se pare ca trebuie sa fii extrem de disperata si foarte nesigura ca femeie ca s-o tii pe cea de langa tine sub papuc si sa fii geloasa. Pardon, geloasa la modul ca partenera n-are voie sa mai raspunda la urarile de ziua ei... Fenomenul e foooarte frecvent in ultima vreme.
*
La polul opus, socant de multe tipe insala si se considera fidele pentru ca nu e vorba de o relatie paralela, ci de aventuri. Si de-aia e sanatos sa fiu single. E mult mai igienic ( dpdv mental & sentimental) .
*
Si dulcegariile astea..Facebook-ul e bun pentru multe motive, dar ofera si un cadru propice infidelitatii & libidinoseniilor - gretos.
*
La o cununie religioasa, (adicatelea ne aflam in biserica) porneste sistemul anti incendiu care imprastie o substanta cu aspect de nor, fara sa fie foc. Iesim din biserica ca sa se aeriseasca biserica, dau sms lui best friend si o intreb daca e un semn. Imi raspunde foarte spiritual, dar si foarte aproape de adevar ''Al catelea ???'' . Pe urma filmez mireasa intrebandu-l pe nas - ,,Oare e un semn?". Cu certitudine epic.
*
Dupa 3 saptamani in care-am avut dureri insuportabile si am stat doar la pat (multumita unei arsuri cat o jumatate de placa de faianta pe piciorul drept) cred ca asta m-a facut putin mai rezistenta, desi cat eram inca in perioada aia am crezut ca o sa-mi pierd mintile de durere. Post evenimentul acesta, pot sa spun cu mana pe inima ca noi oamenii, ca specie, suntem extrem de singuri in boala si, probabil, si in moarte si ca oamenii te uita foarte usor odata ce le-ai iesit din cotidian. Acum ca am depasit aceasta etapa (n-am avut voie sa iau calmante, desi uneori aveam senzatia ca mi se desprinde carnea, oribil) simt ca am evoluat (si totusi, durerea fizica extrema cuplata cu lasatul de fumat te transforma intr-un personaj indezirabil).
*
De Craciun sper sa am timp sa-l (re)citesc pe Haruki Murakami.
*
Mi-am schimbat telefonul si am facut ceea ce fac de fiecare data cand mi-l schimb: transfer contacte, SMS-uri, fotografii, clipuri, melodii intre telefoane. Contactele e logic de ce, dar SMS-urile le pastrez pentru ca daca-mi place istoria, am nevoie de cuantificatori ai evenimentelor care tin de istoria personala.
SMs-urile le tin in telefon ( si le arhivez si le stochez strategic) pentru ca uneori asta e tot ce ramane dintr-o situatie, dintr-o relatie. Inainte aveam agenda in care le notam (dar asta era cand telefoanele nici nu visau ca se vor conecta la computere, daraite la servere de sincronizare), cu data, ora si secunda: era nevoia de a sti ca s-a intamplat, ca am trait chestia aia. Uneori secundele alea au o incarcatura atat de apasatoare incat eu cred ca trebuie retinute.
La fel cu fotagrafiile ( desi mult mai evident).
Nu, pe bune, mi se pare nedrept ca sentimentele nu traverseaza timpul.
*
Pe 6 decembrie fac deci 2 luni de cand m-am lasat de fumat.

Comentarii

golden eye a spus…
M-ai sters din blogroll? :-(
Mi-a placut mult articolul DVS. Multumesc!

Postări populare de pe acest blog

Madonna. Old news.

Fractiile in matematica iubirii

It's not you, it's me