Ghid de trait evenimente unice
(de cand n-am mai trecut pe-aici vad ca s-a schimbat si interfata si-mi prind urechile)
Nu sunt, contrar aspectului zodiacal propice, o persoana deosebit de sociabila, ci sunt socia(bi)la in limite moderate si nu ''sufletul petrecerii'' cum imi traseaza diriguitor astrele. Dar vine si vremea cand trebuie sa asist, de dragul convenientelor social-formale sau gradului de rudenie la evenimente de tipul "o data-n viata'' ( chiar daca, de ex, la unii e a 3a oara). Dincolo de neincrederea mea in forma asta de legitimare a unei relatii, vine clar evenimentul. Data trecuta cand asistam la asa ceva, s-a declansat sistemul anti-incendiu al bisericii fara sa fi luat foc ceva. De data asta...o sa aflam, cu siguranta sambata.
Mie mi-a spus, candva, o prietena o treaba foarte desteapta la momentul cand trebuia sa asist la un eveniment de gen - ''daca nu-ti place, fa-l sa fie un pretext ca sa arati fabulos''. E-adevarat, am aratat fabulos ( asta fac la fiecare chestie de gen de-atunci inainte) dar asta nu m-a impiedicat sa simt ca atunci maica-mea parca divorta de mine ( nemaipurtand nici acelasi nume e greu sa te-ncerce alte senzatii). Dar macar atunci, evenimentul se-ntampla, vorba lui Mircea Radu (supranumit '' 'bre", lol) ''din dragoste''. De data asta, nefericitul e tata. Am primit vestea abrupt, fara niciun pic de preludiu si-am mai primit si sarcina de a da mai departe- eu cred ca i-a fost mai teama de reactia lui frate-miu. Doar ca, de data asta, la intrebarea ''de ce'' s-a raspuns cu surprinzatorul ''ca n-am mai putut evita'' . Si-atunci, toate astea fiind spuse, sambata stam drepti la program cu toate rudele pe care nu prea le cunosc ( si nici nu-mi e manifesta vreo astfel de dorinta).
Chiar, e 2012, vara-mea-i maritata de 7 ani si are copil de 6- maritandu-se la 18 ani... In interiorul aceleiasi familii (ma rog, nucleu) nu semanam deloc. Nu m-as marita decat in vreo conjunctura exceptionala ( bine, poate daca descinde din Playboy vreo Ileana Cosanzeana cu IQ de Einstein, poate, dar muuuuult mai tarziu) si in niciun caz la 18 ani ( bine, a si trecut timpul, n-as mai avea cum la 18 ani). Da, stand sa compar...eu la 18 ani faceam derivate si ea facea copii.... Timpul o sa decida care-i varianta corecta.
Asadar, mergem acolo ca sa aratam fabulos, nu ca sa ne bucuram de eveniment care e, pan' la urma, steril de orice semnificatie -''n-am putut sa mai evit'' nu e un motiv suficient de bun pentru mine.
*
Si tot la evenimente unice, balul de absolvire. Bineinteles ca pentru chestiile astea tinuta black tie pentru femei presupune rochie lunga sau rochie de cocktail. Ce n-am inteles eu e de ce tipele de varsta mea simt nevoia de rochie lunga pentru astfel de evenimente. Cand am vazut rochie lunga la 98% din colege, m-am surprins pe tot parcursul serii asteptand sa toooot apara mireasa. Iar vizavi de black tie la colegi, nu stiu cand or sa-nteleaga flacaii mioritici ca black tie NU presupune cravata neagra, ci papion....
Iar balul de absolvire, cu ultimul clopotel, cu festivitatea de premiere.. Well, eu una am dezvoltat o alergie fenomenala la ipocrizie, si-ar trebui sa fiu ultima dintre ipocriti sa spun ca am simtit vreo urma de regret. Rezonez, mai degraba, cu ''cimitir al tineretii mele''(Bacovia) - pan' la urma, liceul asta m-a bagat in doua depresii semnificative, una intr-a zecea si una acuma- asta de-acuma netrecand nici cu tratament adecvat.
Nu sunt, contrar aspectului zodiacal propice, o persoana deosebit de sociabila, ci sunt socia(bi)la in limite moderate si nu ''sufletul petrecerii'' cum imi traseaza diriguitor astrele. Dar vine si vremea cand trebuie sa asist, de dragul convenientelor social-formale sau gradului de rudenie la evenimente de tipul "o data-n viata'' ( chiar daca, de ex, la unii e a 3a oara). Dincolo de neincrederea mea in forma asta de legitimare a unei relatii, vine clar evenimentul. Data trecuta cand asistam la asa ceva, s-a declansat sistemul anti-incendiu al bisericii fara sa fi luat foc ceva. De data asta...o sa aflam, cu siguranta sambata.
Mie mi-a spus, candva, o prietena o treaba foarte desteapta la momentul cand trebuia sa asist la un eveniment de gen - ''daca nu-ti place, fa-l sa fie un pretext ca sa arati fabulos''. E-adevarat, am aratat fabulos ( asta fac la fiecare chestie de gen de-atunci inainte) dar asta nu m-a impiedicat sa simt ca atunci maica-mea parca divorta de mine ( nemaipurtand nici acelasi nume e greu sa te-ncerce alte senzatii). Dar macar atunci, evenimentul se-ntampla, vorba lui Mircea Radu (supranumit '' 'bre", lol) ''din dragoste''. De data asta, nefericitul e tata. Am primit vestea abrupt, fara niciun pic de preludiu si-am mai primit si sarcina de a da mai departe- eu cred ca i-a fost mai teama de reactia lui frate-miu. Doar ca, de data asta, la intrebarea ''de ce'' s-a raspuns cu surprinzatorul ''ca n-am mai putut evita'' . Si-atunci, toate astea fiind spuse, sambata stam drepti la program cu toate rudele pe care nu prea le cunosc ( si nici nu-mi e manifesta vreo astfel de dorinta).
Chiar, e 2012, vara-mea-i maritata de 7 ani si are copil de 6- maritandu-se la 18 ani... In interiorul aceleiasi familii (ma rog, nucleu) nu semanam deloc. Nu m-as marita decat in vreo conjunctura exceptionala ( bine, poate daca descinde din Playboy vreo Ileana Cosanzeana cu IQ de Einstein, poate, dar muuuuult mai tarziu) si in niciun caz la 18 ani ( bine, a si trecut timpul, n-as mai avea cum la 18 ani). Da, stand sa compar...eu la 18 ani faceam derivate si ea facea copii.... Timpul o sa decida care-i varianta corecta.
Asadar, mergem acolo ca sa aratam fabulos, nu ca sa ne bucuram de eveniment care e, pan' la urma, steril de orice semnificatie -''n-am putut sa mai evit'' nu e un motiv suficient de bun pentru mine.
*
Si tot la evenimente unice, balul de absolvire. Bineinteles ca pentru chestiile astea tinuta black tie pentru femei presupune rochie lunga sau rochie de cocktail. Ce n-am inteles eu e de ce tipele de varsta mea simt nevoia de rochie lunga pentru astfel de evenimente. Cand am vazut rochie lunga la 98% din colege, m-am surprins pe tot parcursul serii asteptand sa toooot apara mireasa. Iar vizavi de black tie la colegi, nu stiu cand or sa-nteleaga flacaii mioritici ca black tie NU presupune cravata neagra, ci papion....
Iar balul de absolvire, cu ultimul clopotel, cu festivitatea de premiere.. Well, eu una am dezvoltat o alergie fenomenala la ipocrizie, si-ar trebui sa fiu ultima dintre ipocriti sa spun ca am simtit vreo urma de regret. Rezonez, mai degraba, cu ''cimitir al tineretii mele''(Bacovia) - pan' la urma, liceul asta m-a bagat in doua depresii semnificative, una intr-a zecea si una acuma- asta de-acuma netrecand nici cu tratament adecvat.
Comentarii