Adevarul care ma doare e ca, de fapt, suntem singuri. Toata viata noastra, tot timpul, si mai ales in momentele importante. Nici familia si nici persoana de langa tine nu sunt facute sa fie cu tine, ci se detaseaza atunci cand ai mai mare nevoie de sprijin, de dragoste etc.

Tu pleci in Franta. Tie nu-ti pasa cum raman eu. Nu-ti pasa ca am o inima, nu-ti pasa ca ma doare, nu-ti pasa ca ma lasi printre straini.

Vietile noastre se separa pentru eternitate de la 1 octombrie. Tu vei fi acolo, eu voi fi aici. Ma doare deja ca trebuie sa rup din mine fiecare bucatica in care esti.

Desi mi-ai gresit, sufletul meu te vrea pe tine. Iar tu pleci.

O sa ma fac vreodata bine de la a iubi femei care fug de langa mine? What the hell is wrong with me?

Si mai dureros e ca stiu ca o sa supravietuiesc.
Ca o sa continui sa ma trezesc dimineata si o sa ma inec in lacrimi in fiecare zi cand o sa ma uit in oglinda si o sa vad ca nu mai esti.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Madonna. Old news.

Fractiile in matematica iubirii

It's not you, it's me