Eu cred ca sunt un om cu principii

Eu nu-s de felul meu un om care sa accepte compromisurile de niciun fel. Nu inghit conceptul de spaga, sau de mica intelegere si mai ales, chiar daca nu-s out evit grupurile de cunostinte homofobe.
Se pare ca tot eu am pretentii prea mari de la oameni. Asa, in general, ma astept ca daca eu nu-ti fac nimic sa nu ma jignesti. Ma astept ca daca hotarim ceva sa nu mai revenim asupra deciziei sau sa o aminam.
De data asta e ceva diferit.
M-am hotarit sa pun pe roate un site in care sa implic mostly oameni de virsta mea, mai ales ca-s intr-un liceu care are pretentia ca sare de genunchiul broastei ca nivel de cultura, de deschidere la minte, de performante. Acum de pune problema ca am oamenii (o parte importanta din ei), dar ca echipa e homofoba de-a binelea. Si asta ma face sa ma simt nasol, parca uneori m-as ridica, m-as intoarce pe calciie si-as lua-o la fuga. E totusi munca mea, si nu-mi vine. E nedrept de dureros ca aceia pe care-i consideri prieteni loiali sa foloseasca cele mai injositoare jigniri la adresa celor ca tine. Am doar 3 posibilitati. Sa ma intorc pe calciie, sa inghit jignirile sau sa-mi fac coming-outul. toate trei sunt la fel de daunatoare. Prima ar insemna lasitate. Mi-as incalca propriile principii despre onestitate, incredere, sinceritate. Cea de-a doua m-ar face lasa, si asta chiar nu sunt. Ultima dintre ele m-ar face sincera, onesta, sincera, curajoasa, dar i-ar alunga. Uite o dilema la care n-am gasit solutie.
In alta ordine de idei, rezolutiile de an nou sunt legate de problema enuntata mai sus, de prietenii putini si homofobi, majoritatea de vreme buna. Ma doare lucrul asta. Alta rezolutie e legata de socializare. Imi mai doresc sa imi gasesc vocatia anul asta, ca la anul e deja prea tirziu. Vreau sa merg la marsul gayfest, dar ramine problema expunerii. A DRACULUI DE GREU DE REZOLVAT.
Am mai observat la tv conglomerari de non valori care fac show-uri pe tema unor relatii gay. Fie ca-i profa cu eleva, fie ca-i fotbalistul de la nu stiu ce echipa de care n-am auzit. Acum vreo luna parca mi-a iesit in fata ochilor o emisiune de la canalul turcesc, prezentata de etenul Cove. Fata lu' tata parca-i zice emisiunii. Si era acolo o tipa, lesbiana, si mai exact tomboy, careia ii placea de o colega. O cam hartuia. Si se duce eternul Cove la casa parintilor ei cu filmarile, le arata, apare si fata si atunci incep ambii parinti cu amenintari. La sfirsit scria ceva scurt cum ca intimplarile si personajele sunt complet fictive. Cum e posibil sa difuzezi o chestie care indeamna la violenta impotriva LGBT? Cum sa reactioneze parintele care afla ca fiul sau fiica e gay altfel decit violent daca asta vede ca fac altii la televizor? Si mai e ceva: sectiunea aia unde srie ca e fictiune ar trebui rulata cel putin 50 de secunde. Ca asa e ca un flash, nici nu te dezmeticesti bine si a si disparut. Si chiar exista oameni care cred ca susele astea sunt reale. Cum poate o televiziune sa produca o astfel de emisiune numai pt audienta? numai ca nea Vasile sa se uite si sa strige "huo poponarii " si tanti gina de la colt sa-si faca mii de cruci si sa rosteasca numele Creatorului in nestire, sa zica apoi ca da, gayi ar trebui "arsi, arsi mama, ca asa a fost cu Sodoma."
Simt c-am intrat in anul mortii. Nu ma simt in stare de nimic, mai mult, sunt dezamagita.
dar o sa-mi treaca, o sa ma resemnez, o sa trec peste.
Mai e o luna si ceva si incepe United States of Tara. Asta cred ca-i singurul lucru bun din anul asta.

Comentarii

Intamplator, la faza cu prietenii ma identific si eu cu situatia in care te afli. Adica eu am prieteni buni, putini, nu multi, care ma stiu de ani de zile, dar care, de fapt, nu ma cunosc. Si nu e vina lor, e a mea... Imi vor binele, nu sunt doar prieteni de vreme buna, cum spui tu, si totusi nu stiu cum ar reactiona dca mi-ar cunoaste orientarea sexuala. Si inca nu indraznesc sa le spun. Nu vreau sa-i pierd, un lucru mi-e insa clar: mai devreme sau mai tarziu, o marturisire va fi inevitabila, fiindca fericirea mea si a iubitei mele este prioritara. Cat despre proiectul tau si echipa homofoba, eu cred ca ar trebui sa strangi din dinti si sa-l duci la bun sfarsit, incercand, pe cat posibil, discret, sa le temperezi opiniile... Daca se poate :)
Docica a spus…
Eu nu stiu cum vor reactiona prietenii tai, dar iti voi spune experienta mea. Eram prin clasa a XI-a (eu am facut 5 ani de liceu... pedagogicul!) si aveam o fosta colega de clasa cu care tineam foarte des legatura (fusese cu noi intr-a 9-a si a 10-a). Ea este acum El. Cand au aflat celelalte fete din clasa ca sunt prietena cu o transexuala/gay, desi era si prietena lor, mi-au zis: ori cu ea ori cu noi! alege! (existase si un conflict totusi, dar homofobia era un motiv destul de puternic). Eu nu mi-am pus problema ca nu stiu ce sa fac si am ales direct: ea! Stii care a fost consecinta? Nu s-a intamplat nimic... m-am inteles la fel de bine cu restul clasei, ele au invatat sa accepte ca a fi gay nu inseamna a fi monstru, iar apele s-au calmat. Diferenta e totusi ca eu nu aveam prietene apropiate printre colege si am putut alege usor. Dar poate ca si tu vei vedea ca desi homofobia lor e puternica, atunci cand vor realiza ca ideea de gay nu e ceva abstract si departe de ele, ci chiar un om pe care l-au apreciat, atunci lucrurile se vor schimba.
Puppy Lover a spus…
@cat: cu toate ca nu ma pricep sa string din dinti chiar asta fac si fac de ceva vreme si ma cam paraseste rabdarea. Am incercat sa-i iau pe departe, sa ne invirtim dupa plopi, sa le explic lucruri, dar momentan, e tot zadarnic.S-a intimplat totusi un lucru bun, am reusit sa bag in echipa o tipa bi si probabil ca, o data cu venirea ei, o sa se mai termine cu remarcile malitioase. Asta, fiindca dispare abstractizarea, ea fiind openly bi. si, mai mult, ca bi a fost acceptata usor. God, as vrea sa beau o potiune de curaj , sa pot face si eu acelasi lucru.
Puppy Lover a spus…
@ docica: sper si eu sa se schimbe lucrurile. de cfite ori ma intorceam de la aceste intilniri, eram psihic la pamint. Cred ca am o reactie alergica la remarcile astea despre comunitate. CUm ni se alatura tipa bi de simbata, macar bunul simt ar trebui sa-i faca sa se tempereze. Ma rog, ideal ar fi chiar sa taca.
Stoicescu A. a spus…
Un articol foarte interesant. Bravo! Prea puțini mai au principii în ziua de azi, iar unii care le aclamă, și le schimbă în funcție de „anotimp”, iar atunci nu mai sunt principii reale(fără a face referire la tine).
Dak a spus…
Incearca sa iei lucrurile altfel: ai ocazia sa vorbesti unor tipi/e homofobi/e si SA TE FACI ASCULTATA. Daca iti sunt prieteni te vor respecta si daca vorbesti pro-lgbt. Asta ii va forta sa devina mai toleranti. Vor fi banuitori, dar asta poate k ar fi un pas inainte pt. ei. Li s-ar deschide in fata cateva posibilitati: sa te barfeasca, sa te evite, sau sa se apropie mai mult de tine. Macar ai afla cine, ce. Si eu am principii, dar nu evit homofobii, de fapt, ma bucur cand dau de ei pt. ca e cea mai buna ocazie sa spun ce cred pe subiect. Sigur ca la mine situatia e diferita, dar nu tb. sa te lasi intimidata sau coplesita.

Postări populare de pe acest blog

Madonna. Old news.

Fractiile in matematica iubirii

It's not you, it's me